joi, 15 februarie 2018

Dragă mămică epuizată

 
  Intri pe Facebook și primesti o notificare care îți amintește printr-o poză ce făceai fix acum n ani.Te uiti cu zoom la chipul tau, parcă privești o altă persoană, un alt scenariu, un alt film și te străfulgeră un deja-vu privind la amintirea ta care conturează o viață socială în continuă mișcare, vacanțe, ieșiri, spontaneitate, griji prea putine.
   Te privești în oglindă și îți dai seama că multe lucruri s-au schimbat de atunci.Machiajul perfect, coafura impecabila s-au transformat usor ușor pierzând din forma, culoare și contur in ceva sters, nedefinit, ca o fotografie veche ce își pierde din strălucirea de altădată.Stralucirea din ochi a fost înlocuită de cearcăne adânci, coafura de altădată a fost înlocuită cu un coc răvășit strâns cat mai sus, departe de mâinile dibace ale bebelușului care se infige in claia lăsată despletită din greșeală.
  Între timp continui să te uiți pe Facebook, te întrebi dacă mai sunt și alte mămici ca tine și vezi diverse mamici care sunt conectate in aceasta mare rețea de socializare și distribuie poze cu viata lor în care parcă totul e diferit de viata ta de mămică: ieșiri, petreceri, socializare, alură îngrijită și impecabila pe alocuri, cursuri, sala, promovări.Si copilașii lor integrați cumva in toata aceasta poza perfectă.
    Te uiți în telefon la ultimele tale poze și realitatea ta e cu totul altfel de a lor.Vezi câteva tentative de selfiuri cu tine și copilul cocotat in cap la tine.Te întrebi cum intr-o lume așa de conectata de social media te simți deconectată de la toata această lume, deconectata de la tine insati.
  
     Înconjurată de copii, zgomote,murdărie, dezordine in casă, haos în viață, oboseală care nu trece nicicum te poți simți coplesita.Coplesita și incredibil de singură.E un altfel de singurătate: o trăire interioară apăsătoare care îți vorbeste despre faptul că te-ai îndepărtat de ceea ce ai fost înainte sa devii mamă, că ți-e dor de unele momente si vrei să respiri din nou libertatea, spontaneitatea și griji cat mai puține.Dar iti iubești copiii, îi iubesti mai presus de toate.Și la toata epuizarea aferenta se adaugă și sentimente de vinovatie.Sentimentul de vinovăție că te simți în acest fel, că ai vrea să schimbi ceva și ești neputincioasă.

  Fii blândă cu tine și accepta situația! Acceptă și constientizeaza că e normal să te simți epuizată, mai ales dacă nu ai sprijinul altor adulti în creșterea copilului! Acceptă toate sentimentele care te năpădesc! Acceptă neputinta!Accepta amanarea! Sau presiunea unor drumuri care s-au închis definitiv!Și mai ales inceteaza sa te mai compari cu alte mămici!Nu știi ce se afla dincolo de poleiala livrata pe facebook.Si dacă te deranjează așa tare apasă butonul magic de unfollow și în secunda 2 nu mai apar noutăți de la respectiva persoană!
   Chiar dacă prezentul este copleșitor, vor veni și zile mai ușoare!Zile în care îți va rămâne timp și pentru tine!Iar în una din acele zile ți se va face dor de timpul petrecut cu ei cand erau mici, când totul era un haos dar totuși au ramas prezente in memorie in mare parte doar amintirile frumoase.
 
 

luni, 29 ianuarie 2018

Dovezi de dragoste între frați

     Ăsta micul vrea dovezi clare că frati-su îl iubește iar fratele mai mare care e mai înțelept și cu 3 ani înaintea lui vine cu argumente solide!😂

Test fulger pentru mămici

 
  Test pentru mămici

  primești un punct pentru fiecare răspuns cu 'nu' la următoarele întrebări:

1.Ai fost mândră de copil încât ți-au dat lacrimile?
2.L-ai strigat cu numele greșit?
3.Ai fost mușcată de copil?
4.Ai prins vomă în mâini?
5.Ai căutat pe google simptomele copilului tău?
6.Ti-ai pierdut somnul gândind la ce rezultate ai găsit?
7.Ai ațipit pe toaletă?
8.Ti-ai mituit copilul(fii sinceră)?
9.Ai indicat greșit ce reprezintă desenul său?
10.Ai mințit copilul cu privire la timp?
11.Ai folosit copilul ca pe o scuză când nu aveai chef să mergi undeva?
12.Ai 'pierdut' o jucărie cu intenție?
13.L-ai șters cu degetul îmbibat în salivă ?
14.Ai mâncat resturi de mâncare lăsate de el?
15.Ai mâncat dulciuri pe ascuns fara regrete?

Rezultate:
0-5 puncte: medalie de aur
5-10 puncte: medalie de argint
10-15 puncte: medalie de bronz


  Pentru că am un singur răspuns cu 'nu' la întrebarea nr.7 cred că merit și eu o medalie de aur chiar și virtuală 😂 pentru experiența mea de mămică!
   Aș fi ațipit și pe toaletă dar nu-mi permit să stau singură prea mult în baie.Copilul de 3 ani îmi dă ocol căci poate fac ceva interesant și trebuie să știe și el 😂




joi, 25 ianuarie 2018

Alegerea fiecăruia

   Fiecare mamă își cunoaște mai bine situația, cât poate să suporte să stea departe de copil sau de integrarea în societate, in câmpul muncii.
   De multe ori lumea vede din afară situația și nu are toate ' datele problemei ' comentând fara vreun rost și beneficiu pe marginea alegerii unei mame.
   Fiecare decizie poate fi apăsătoare pentru o mamă, dar cu siguranță cu trecerea timpului, binele copilului o să valideze că aceea a fost soluția potrivită la momentul respectiv.
    Eu am ales să 'stau' acasă cu cei doi copilași iar până acum sunt mulțumită de alegerea făcută indiferent ce comentează lumea.M-am ocupat exclusiv de creșterea lor, fără bone, fără bunici, fără menajere.
Dar despre asta...voi povesti mai multe în episodul următor!

luni, 22 ianuarie 2018

Arme de distrugere în casă

   
    Ascund sub pat 'arme de distrugere în casă'-provizii pentru vremuri prielnice pentru boroboațe 😂.
    Alte arme cu care mai colaborez: cutia de șervețele, markerele, detergentul de vase, o banală cană umplută cu apă...😉

duminică, 21 ianuarie 2018

Când îi spui 'NU' copilului

   Copilul de 3 ani Găbiță pare că vrea să se impună cu tenacitate, determinare și seriozitate atunci când își propune ceva.
   Eu îi urez succes și mă declar pregătită oarecum pentru un interviu interminabil😂(încerc să țin pasul cu el cu răspunsurile!)
 
 

sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Concert la 4 dimineața

      Nu se întâmplă des dar și când se întâmplă este memorabil! La 4 dimineața incepe concertul cu cei doi soliști vocali cu vocea întâi!Mă declar fanul lor numărul unu!

miercuri, 17 ianuarie 2018

Te rog nu-mi spune să mă bucur de fiecare moment!



'Timpul trece repede așa că bucură-te de fiecare moment!' îți sună cunoscut?😏
Și dacă ești tu cu tine și te întrebi 'Oare pot să mă bucur de fiecare moment?' ce îți răspunzi?

   Cred că cei care o spun nu o zic cu răutate(sper) sau intenție de a scoate din minți mămica ci dimpotrivă cred că e un fel de încurajare, să profite de fiecare clipă și să se bucure alături de copil.Dar a devenit cam repetitiv!Și e prea multă presiune!
    Să ne revenim un pic! Nu poți să te bucuri de fiecare moment!Cel puțin NU eu!
Ca să fiu sinceră până la capăt îmi place să mă bucur cât pot de momente în care cei mici sunt sănătoși, odihniți, mâncați, spălați și...ne-plictisiți! În rest cred că am dreptul să experimentez și alte emoții, să le accept, sa mă consum în ele căci sunt om care cresc pui de om.

      În rest accept cu drag să îmi zici:

1.Ai răbdare și respiră adânc în fiecare moment de criză epică care pare să nu se mai termine iar cel mic este roșu tot, lipit de podea, plângând fără oprire!(doar nu o sa crezi că pot să mă bucur de acest moment?)

2.E normal să nu te bucuri non-stop, in fiecare moment chiar dacă copilul este sănătos, odihnit, spălat, mâncat, ne-plictisit!E normal!
Nu pot apăsa pe un buton și să zic:totul pare super-ok! Trebuie să mă bucur! Eventual să sar in sus de bucurie!Cum îndrăznesc să nu o fac?Sunt și eu om și chiar dacă în acel moment totul este ok cu copilul poate că prind o fereastră să îmi relaxez mintea, să nu mă mai gândesc la nimic! Să mă descarc de toate pentru a mă incarca din nou atunci când e cazul!

3.Te pot ajuta cu ceva? Asta e o întrebare corectă pentru o mamă la care ții (mai ales dacă o vezi epuizată și copleșită) în locul la o mie de sfaturi sau la 'încurajări' gen 'bucură-te de fiecare moment' când este evident că nu are cum să fie așa!

 


marți, 16 ianuarie 2018

Sortarea muntelui de pungi

 

     Ți s-a întâmplat să pleci la cumpărături și să uiți să iei nenorocita aia de pungă? Traista aia de rafie( sau mai finuț spus: sacoșa biodegradabilă de shopping) din atâtea zeci care stau într-un sertar suprapopulat de atâtea pungi, pungulițe, traiste, pungi de cadouri și alte specii de saci de ăștia cu toarte?
   Ai plecat fără papornița de piață și uite că ai fost nevoit să mai cumperi niște alte pungi căci ale naibii cumpărături nu au picioare să meargă după tine! Și cu ocazia asta (ca multe altele de acest fel) mai adaugi la sertarul de pungălăuri alte surori de plastic cu toarte!
   Și uite așa măi nenicule, se adună ușor, ușor în delușor de pungi...apoi dacă nu ești pe fază se face un ditamai muntele de trăistuțe: una ruptă în fund, alta la urechi, alta cu firimituri prin colțuri, alta cu bonuri, alta cu pungulițe in ea...și descoperi trei chestii interesante despre tine:
1.Ți-ai făcut un obicei prost să îți uiți punga acasă.Chiar așa: cum îndrăznești?
2.Ai băgat în pungi peste 100 ron și vrei să îți recuperezi banii.Cine crezi că te scapă de ele?N-am auzit pe nimeni sa cumpere pungi folosite!
3.Ți-e prea drag de ele și nu vrei să le arunci!Corect!De ce să poluezi mediul?Tine-le in casă căci nu știi când ai nevoie de o pungă!

    De punga supremă ați auzit?E punga aia în care țin toate pungile!
     E mama tuturor pungulițelor de orice mărime!Ce mamă!E bunica lor!E punga XXXXXXXXXXL!
      Și uite așa am zis să o iau de-o toarnă pe madame punga supremă și am scuturat-o bine.Rezultatul?Haosul plasticului foșnitor revărsat în mijlocul casei!
    Și când puteam să mă ocup de ele? Păi noaptea, când e liniște...nu de alta, dar îmi este 'drag' să le aud mai bine când foșnesc pe limba lor povestind probabil din tinerețe câte kile de cartofi a dus fiecare, câte drumuri spre piață au făcut, ce oferte au prins de la magazinul din colț! Când foșnește o pungă plină de ceva parcă te încântă, te stârnește!Ei, bine ia de aici muntele de pungi foșnitoare goale!Ce să mai găsesc în ele?
    Și că să nu mai pățesc cum am pățit aici:

      Aici juniorul Gabu era super-fascinat de pungi și bineînțeles le-a împrăștiat în toată casa.Așa că de data asta nu am mai riscat combinația fatală copil 3 ani + munte de pungi.
        Rezultatul: am aruncat peste jumătate din pungi fără remușcări (știu, puteam mai mult!) și mi-am pus strategic o pungă în câte o geantă, o geacă să 'am acolo'.Poate astfel...mai reduc suprapopularea din sertarul de pungi!
         Voi cum stați cu pungile?Sper că nu ca mine..



luni, 15 ianuarie 2018

Dragi părinți, sprijiniți și alți părinți fără sprijin!

 

  Vrei să cunoști lucrurile, persoanele? Privește-le de aproape!Vrei să le iubești? Privește-le de departe.Sau aș spune nu chiar departe dar mai rar.Sau nu mai rar dar atât cât e necesar să respire fiecare, să nu ne sufocăm cu prezența.
      Dacă deodată ți se pare că îți iubești foarte mult copilul e posibil ca în ultima vreme să nu fi petrecut suficient timp cu el.Dar dacă deodată te enervează fiecare mișcare a lui, fiecare plânset?E posibil să fii în extrema cealaltă:prea mult timp împreună, 24/24 iar astfel avem nevoie de o gură de aer, să respirăm și pe lângă alți oameni, să ne încărcăm cu alte energii.Iar aici nu mă refer la bebeluși care au nevoie ca de aer de brațele și atenția mamelor.Ma refer la copii mici sau mărișori care pot socializa și cu alte persoane perioade mai mari.
      Dacă ai circumstanțe favorabile pentru creșterea copilului și anume:bunici disponibili și în putere, bonă, menajeră,alte persoane care pot ajuta în creșterea copilului, un terapeut care să te susțină în momentele de criză, de pierdere a controlului și speranței atunci cu siguranță te poți ocupa cu mintea limpede de copil și te poți deconecta atunci când simți că ești obosit/ă.E ideal să le ai chiar pe toate aceste persoane, dar, oare câți sunt așa norocoși?As spune că ești norocos dacă ai una/două din persoanele de mai sus.Dar atunci când nu ai niciuna dintre persoanele de mai sus, nu îți permiți să angajezi pe cineva care să îți dea o mână de ajutor?Oare ce faci, cum te descurci?

     Dragi părinți care creșteți copiii cu mici ajutoare: fie că sunteți norocoși să aveți persoane dragi care să vă ajute sau câștigați suficient să plătiți pe cineva...nu uitați și de acei părinți, care sunt mai puțin norocoși din acest punct de vedere, care poate va sunt prieteni, sau rude apropiate, cunoștințe...
    Ați avut sentimentul de eliberare, că răsuflați ușurați că l-ați lăsat pe 'ăla micu' la bunici'?Iar odată cu acest sentiment începeați să vă faceți planuri ce activități relaxante sa faceți în weekend, o plecare din oraș cu partenerul etc?Unii părinți nu au avut niciodată acest sentiment pentru că nu au pe nimeni care să îi ajute cu preluarea copilului o zi nici măcar atunci când ei înșiși sunt răciți cobză, cu febră, bolnavi.E groaznic să fii sleit de puteri și țintuit la pat de vreo boală iar pe lângă asta să fii cu ochii pe copil, mai ales dacă e mic.
    Dragi părinți mai norocoși din acest punct de vedere, faceti-va puțin timp și deschideti ochii.Poate aveți lângă voi un alt părinte mai puțin norocos din punctul ăsta de vedere!Poate e colegul, prietenul sau poate e chiar sânge cu voi!
Dacă vă stă în putință ajutați acest părinte dacă îl vedeți că se chinuie și efectiv nu mai poate.Dacă nu puteți să ajutați măcar ascultati-l!Poate vorbind, descarcandu-se găsiți împreună soluții!Dar nu mai adăugați suferință acolo unde deja este suficientă.Cand știți că omul respectiv nu are efectiv timp pentru el nici măcar să meargă la doctor, nu își permite niciodată să iasă la cină în oraș doar cu partenerul, când nu are niciun sprijin emoțional/financiar sau în creșterea copiilor din partea altora nu aduceți in discuție lucruri de genul 'ii las pe copii la mama și noi mergem să ne facem de cap la munte până luni' sau ' mi-a gătit doamna care ne face curățenie pentru toată săptămâna și diseară mă duc la spa'.
      Când îți crești copilul doar tu și partenerul de viață, fără niciun fel de ajutor ultimul lucru pe care vrei să îl auzi este un alt părinte care înșiruie toate avantajele pe care le are cu ajutorul primit (fără ca tu să poți măcar să mai rostești un cuvânt să îți spui oful).
      Așa că dragi părinți care puteți să mai respirați și aveți timp și pentru voi, nu uitați de părinții prieteni pe care îi aveți mai puțin norocoși! Viața nu împarte în mod egal oamenilor, nu este dreaptă, iar unii e posibil să nu știe sau să nu se fi obișnuit încă cu asta și copleșiți de atâtea griji existențiale să fie invidioși, răutăcioși, ignoranți.Nu adânciți și mai mult aceste stări negative ale unor părinți care își doresc totuși bine pentru copiii lor!Dacă aveți resurse ajutați! Ascultați!Implicati-va cumva!O să vedeți cum se luminează chipurile lor!
     Și poate unii vor spune 'dar ce e treaba mea? să se descurce!'Nu este chiar așa.Nu putem trăi fiecare în bula noastră.Nu uita că poate copilul tău e prieten sau poate interacționa cu copilului prietenului tău!Dacă părintele e bine și copilul e bine!Copiii preiau foarte repede comportamente și stări de la părinți și pot deveni agresivi cu alți copii.Daca părinții sunt bine și ei vor fi bine.Totul e un circuit, o interacțiune!Dacă fiecare își face bula lui și stă liniștit...o să fie trezit de 'spargerea bulei' într-un mod cu totul neașteptat și 'invadat' de lucrurile, persoanele, fenomenele negate, 'băgate sub preș' fara drept de replică!
     Poate că alții vor spune 'de ce a mai făcut copii dacă știa de situația pe care o are?'.Păi...unii poate aveau altă situație atunci când nu aveau copiii, poate au contat pe un sprijin care nu a mai venit sau pur și simplu au mers la risc fiind convinși că se vor descurca cumva.Da...și totuși ' de ce au mai făcut alt copil, nu le ajungea unul?Uite mie îmi ajunge unul!'La fel, nu poți știi motivele din spatele unei astfel de decizii sau cine știe... întâmplare total neprogramata.E ca și cum ai spune unui copil 'Ești tare drăguț dar știi, mai bine nu te nășteai, astfel părinții tăi aveau o viață mai puțin... solicitantă și puteau să îi ofere fratelui/surorii tale mai mare totul!'Gandeste-te cum te-ai simți să îți spună ție cineva așa ceva nu neapărat cu aceste cuvinte.Chiar și indirect.
Situația trebuie luată așa cum este! Poți ajuta implică-te!Nu poți, măcar ascultă!Fii acolo ca de la părinte la părinte!Copiii vor avea de câștigat!
 

joi, 11 ianuarie 2018

Pedofilul din lift- experiența mea din copilărie

 
Aici aveam 10 ani- eram la ziua unei prietene
cu păpușa mea preferată 
    Am copilărit în anii '90 când părinții ne lăsau singuri în casă de la vârste fragede.Aș putea afirma că cele mai îndepărtate amintiri le am de când eram lăsată singură în casă între turele de lucru altor mei.Nu era o perioadă lungă însă da, stăteam singură și la 3 ani.Mă rog, am supraviețuit, sunt aici bine.
   Ca să nu mai zic mai încolo la școală mergeam cu cheia de gât.Iar din clasa a patra veneam seara de la școală.Bine că aveam o colega de clasă care stătea pe scară cu mine.
     Ieșeam pe la 7 ani singură fără părinți in fața blocului la joacă cu o grămadă de copii de pe scară și de multe ori stăteam până se înopta!
      Stăteam (și încă stau) la ultimul etaj și uneori coboram/urcam cu liftul.Nu îmi era frică de lift.Dar...de cele mai multe ori o luam pe scări mai ales că mai ciocăneam la ușă la câte un copil cu care ieșeam la joacă, mai ne întâlneam la cineva la ușă și ne jucam pe palierul respectiv (spre disperarea adulților care ieșeau și ne mai certau că 'facem prea multă gălăgie') sau ne dădeam pe balustrada care împrejmuiește scările spre disperarea părinților.Era un joc, aproape sport de performanță practicat ani la rândul.
      Ca și copii eram uniți și făceam multe boacăne, discutam toate prostiile și nu ne feream să vorbim și despre subiecte pentru adulți sau evenimente gen 'stirile de la ora 5' chiar dacă nu aveam toate informațiile corecte.Gaseam pe la ghene reviste pentru adulți și le împărțeam de la unii la alții, amuzandu-ne.Cand vedeam pe cineva mai 'ciudat' prin preajmă eram ca maidanezii ăia care văd un aurolac și latră.Ziceam 'Bă e unul ciudat în scara cealaltă stă și se uită aiurea pe geam, nu va duceți!'Sau 'E un hoț la etajul 2, dă târcoale pe la ușa lui vecina, nu l-am văzut niciodată!'Uneori era doar panică dar chiar și așa a fost bine că ne feream de astfel de indivizi.
   Vorbeam cu părinții despre acești oameni care pot fi periculoși, ne pot face rău? Păi uneori da, alteori prindeam din mers lucrurile astea.Cel puțin, pe vremea aia părinții noștri vorbeau cu alți adulți, aveau mulți prieteni prin bloc și nu numai.Acum nu prea ești prieten cu vecinii, abia dacă unii dau cu bună ziua, unii stau in chirie și se mută des.Pe vremurile alea la bloc cam toată lumea se cunoștea, așa cum este la țară pe uliță.Adultii mai discutau intre ei despre diverse chestii gen crime, violuri, revoluție și alte subiecte nasoale.Nu se stinghereau prea mult.Cel puțin la mine in familie.Eu ascultam, acaparam ca un burete informații despre ce se poate întâmpla în caz de mă apropii in locuri ascunse cu necunoscuți sau alte situații care mă pot vătăma.

     Într-o zi eram singură așteptam liftul la parter.Aveam in jur de 8 ani.Niciodata nu mergeam cu necunoscuți in lift.Daca vedeam un necunoscut că vine la lift lângă mine pur și simplu plecam și respectivul se ducea cu liftul fără să mă bage in seamă.Nici cu vecini-barbati cunoscuți nu mă aventuram.De obicei urcam pe scări la etajul 2 și luam de acolo liftul spre opt sau urcam pur și simplu pe scări.Dar...in acea zi a venit un necunoscut, beat(nu mort, dar era beat), cam la vreo 45-50 ani.M-am îndepărtat ca de obicei și m-am dus în spatele scărilor de la parter unde se intra la subsol.Langă ușa de la subsol era ușa unei prietene.Am ajuns acolo și am stat să plece cu liftul.Sincer eram cam speriată fiindcă era beat.Deodată aud că zice cu o voce mieroasă, de pervers slinos către mine : 'Domnișoară nu vii și tu cu liftul?'El nu mă vedea, eu nu îl vedeam.Eram ascunsă după scări.Eu i-am răspuns 'Nu,nu vin' și el continua cu acest cuvânt 'domnisoară' ceva de genul că m-a  văzut că aștept liftul și că de ce am plecat.Atunci practic am înlemnit.Tremuram de frică și am început să bat tare la ușa prietenei mele.I-am zis individului 'Nu vin că stau aici'.Atunci s-a lăsat o liniște de coșmar (liftul era la parter iar el ținea ușa) și mă gândeam cu disperare că mor dacă nu îmi deschide ușa vecina.Și ....bine a fost că vecina, mama prietenei a deschis ușa iar atunci l-am auzit pe individ că a intrat în lift!Tremuram toată și am intrebat-o pe vecina dacă iese prietena mea afară și ea mi-a zis 'Pai e afară, nu erai și tu cu ea mai devreme?Apoi am fugit afară și eu direct... m-am uitat la ce etaj s-a dus individul.Era undeva la 4, am răsuflat ușurată că nu este la 8.Apoi o bună perioadă am evitat liftul complet.Chiar a fost o experiență foarte negativă.Eram înspăimântată fiindcă chiar dacă aveam o vârstă fragedă simțeam pericolul, nu știu cum să zic, aveam așa o intuiție care mă ținea departe de astfel de indivizi.Iar intonația, gesturile și limbajul acestui individ mi-au trimis un semnal de pericol real.Acel 'domnișoară' pur și simplu m-a blocat, m-a paralizat de nu mai puteam să mă mișc.Când am văzut-o pe vecina că îmi deschide ușa parcă l-am văzut pe Dumnezeu.A fost groaznic chiar dacă fizic nu am pățit ceva.Nu l-am mai văzut pe individ niciodată.
     După experiența asta am fost și mai precaută decât eram, nu am povestit nimănui (deși ar fi fost bine să fac asta atunci).
     Chiar și acum la 32 de ani evit să merg in lift chiar și cu cei pe care îi cunosc din bloc.Nu știu, mă simt stingherită, claustrofobă in lift cu careva... parcă nu mă lasă să respir, nu știu...o senzație aiurea! Bineînțeles cu persoane apropiate, de încredere nu am acest sentiment.
     In concluzie: nebuni sunt la tot pasul iar când suntem vulnerabili trebuie să ne ferim, să fugim din calea unora de  genul.Prefer să nu merg cu necunoscuți in lift nici azi.Poate fi un om de treabă și fără intenții de a-mi face rău dar nu vreau sa risc!Prefer să zică că sunt nepoliticoasă sau nebună, nu-mi pasă!Iar așa o să îi învăț și pe copiii mei, nu vreau sa se duca cu brațele deschise la orice străin.La fel, prefer să zică că e needucat și nepoliticos decât să cadă în plasă vreunui dezaxat de genul!
    Vorbiți direct dar și indirect de treburile astea cu cei mici! Trebuie să aibă informații prețioase care le pot salva viața!Nu îi țineți într-o bulă de cristal indiferent că sunt mici sau mari, fete sau băieți!

joi, 4 ianuarie 2018

Bun venit 2018!


           Bun venit 2018,
  Fii un an bun, răbdător și fă-ne să creștem sănătos și frumos!Iar cu restul de ocupăm noi!
   Este un an important zicem noi pentru că fratele mai mare o să meargă la grădiniță și astfel va intra în cu totul alt mediu decât e obișnuit iar fratele mai mic va împlini în vară un anișor încheind astfel perioada de bebelusenie și având activități mai variate, o să fie mai independent și se va putea juca oarecum cu cel mare.Programul de zi cu zi va suferi modificări și vrem sa ne pregătim încă de pe acum.Daca totul e bine, suntem sănătoși toți vrem sa plănuim și o mică vacanță în 4 în vară.
   Aș vrea și sper să pot pune in aplicare planuri micuțe ce țin de schimbarea modului de viață, de îmbunătățire a stării de sănătate.Dupa nașterea celui de-al doilea copil regimul de viață a fost un adevărat haos, la care sincer nu mă așteptam iar sănătatea a cam fost plasată pe ultimul loc.Ceea ce a fost foarte greșit! Însă despre aceste schimbări vreau sa povestesc peste o lună când aștept primele rezultate...😊
   Și bineînțeles vreau sa scriu in continuare cu aceeași pasiune cu care o fac de vreo 2 luni încoace despre viața de mămică cu doi băieți năzdrăvani.
    Vă dorim un an nou plin de realizări, sănătate maximă și vă invităm să ne urmăriți pe blog cât și pe pagina de Facebook.