marți, 26 decembrie 2017

Nu vreau să mai vină Moș Crăciun! Vreau să fiu eu Moș Crăciun!

 
Crăciun 2017-Împreună toți 4 de la mic la mare.
Băieții au răbdtarea f.limitată când
vine vorba de poze 😊 


  Primul Crăciun în 4... în sânul familiei... acasă! Familia mea compusă din trei băieți și eu femeia, mama și sotia-cea mai răsfățată ființă chiar dacă șterg la fund copiii, strâng după ei jucării și haine, curăț și aspir murdărie, gătesc și prepar gustări rapide, îmi rup spatele cu ei în brațe, mi se frânge mijlocul când îl adorm pe junior pe picioare, am mâinile tocite și creierul zdrobit în mii de bucăți...supraviețuiesc la finalul zilei și simt cum doare totul și apoi mă trezesc obosită chiar daca dorm și 12 ore.
    Și de niciunde am puterea să merg tot înainte, să nu rămân pe loc.Și...să fiu fericită cu viața mea așa cum este.Aici nu e loc de tristețe.Am fost tristă înainte cât pentru 10 vieți!
   Nu-mi permit să privesc cu regrete la viața mea de dinainte de a avea copii, nu-mi permit să îmi blamez ființa pentru că nu poate mai mult.Sunt atât cât pot.Poate într-o zi voi fi mai bună decât azi.Dar azi...asta sunt și m-am acceptat spre liniștea mea și a copiilor.
   Sărbătorile de-a lungul vieții mele(înaintea copiilor) aș vrea (și trebuie) să le pastrez ca pe niște amintiri frumoase, chiar dacă de puține ori au fost așa.De nedrept de puține ori.Când pentru majoritatea copiilor era o sărbătoare minunată, pentru mine era o altă zi din care îmi lipseau persoane și lucruri vitale pentru dezvoltare armonioasă.Dar am supraviețuit răului și tristeții și după mulți ani m-am împăcat cu soarta...
   Am supraviețuit cu tristețea și acum supraviețuiesc cu fericirea de a avea în sfârșit o familie.O familie pe care eu niciodată nu am avut-o în această formulă.
    Dacă mai cred în Moș Crăciun?Nici dacă îmi impun să nu mai cred nu voi reuși... pentru că sufletul meu are nevoie de speranță, are nevoie de povești și de iubire.Iar Moș Crăciun asta este! La mine a venit când eram foarte mică, apoi a dispărut subit și a reapărut târziu când nici nu l-am mai băgat în seamă din aroganță, prostie și rani nevindecate.Apoi, a insistat și insistat să vină și mi-a răsturnat un sac întreg de fericire.Nu știam cum e să fii fericit și cum să îmi învăț sufletul să 'supravietuiasca' cu toate emoțiile.
    Privesc cu uimire la copiii mei care sunt perfecți pentru noi ca părinți.Sufletul lor e pur și neatins de răutatea și măștile specifice unui adult și mi-aș dori când vor crește să păstreze măcar o parte din puritatea ce abundă prin ochii lor.Sunt opera de artă supremă, vie și expresivă, lecția de viață care a venit fără că noi să știm o literă sau cifră din manualul parentajului.
       Revenind la Crăciun...tot ce îmi doresc este liniște sufletească, să fim sănătoși, împreună, o familie unită, să ne acceptăm unii pe alții și să privim doar înainte.
      Îmi doresc ca Moș Crăciun 'să mă sară' de acum in colo, să meargă la alții mai triști, mai aflați în nevoie...eu de aici mă descurc, îi mulțumesc că mi-a adus lucruri ce nu pot fi cumpărate cu bani.Chiar mă descurc și sunt stăpână pe propriile forțe.De acum, eu trebuie si vreau să fiu Moș Crăciun.Viața m-a pregătit pentru asta..și cred că este o onoare și mare responsabilitate!

Crăciun fericit alături de cei dragi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu