sâmbătă, 28 octombrie 2017

Cadoul perfect pentru ziua mea

     Există două zile importante în viața: ziua în care te naști și ziua în care afli de ce.Se pare că au trecut vreo 31 de ani între cele două zile, la mine.
   Al doilea copil a venit pe lume la câteva ore după împlinirea a 31 de ani pe 31 iulie.
   Ziua mea de naștere a fost pe 30 iulie care a coincis cu ultima zi de sarcină.
   Eram noi 3(mama, tata și copilul) iar acum a mai venit încă 1 pentru a fi 4!
   Vreau sa cred că acest 31 reprezintă ceva benefic asupra întregii familii și aduce cu el un început bun al unui drum lung în care noi ca părinți vom avea parte de o călătorie frumoasă, inedită, surprinzătoare, provocatoare alături de două suflete mici care abia au pășit în viață.
   Și cum s-a întâmplat?
  De ziua mea pregăteam ultimele detalii cu privire la naștere care urma să aibă loc a doua zi la ora 14.A fost o zi liniștită în care am adormit fără probleme și emoții, puțin obosită ce-i drept.
  La 2 noaptea m-am trezit pentru runda de noapte pentru toaleta (de-a lungul sarcinii mă trezeam noaptea pt pipi foarte des).Ceva era puțin diferit de data asta.Parca bebele era agitat și se mișca tare, într-un mod neobișnuit.
  Începuse contracțiile și mie nu îmi venea să cred.Mi-a luat o oră jumătate să mă lămuresc că cel mic vrea sa vină mai devreme.Iar durerile erau din ce in ce mai mari.Am sunat medicul pe la vreo 4 dimineața.Bine că a răspuns și mi-a zis ,, fuguța la spital și ne vedem acolo să facem ce avem de făcut,,. M-am calmat și emoționat iar în 10 minute ieșeam pe ușă cu soț si copilul de 3 ani.Era așa de liniște afară noaptea și eu eram așa de emoționată să îl cunosc pe BB 2!
  Am ajuns la spital înaintea medicului meu și în urma unei consultații ginecologice am aflat că aveam dilatație 2-3 cm.Cam după o oră a venit și medicul meu iar în tot acest timp mi s-a făcut internarea, am completat o mie de fise, am fost monitorizată și...am suportat durerile travaliului.Eram oarecum speriată, dormisem f puțin și nu mă așteptam la asta.Insa încercam să rezist cu brio.Asteptam rezultate la niste analize de sânge apoi urma să intru în operație.Deja aveam dilatație 5-6 cm iar lucrurile evoluau rapid.La ora 6 fara ceva am intrat în operație de urgență.Tremuram toată.Nu puteam controla acest tremurat.Exact ca la prima naștere.Cu câteva minute înainte de operație am aflat că voi avea anestezie generală.Nu mi-a picat tocmai bine.Auzisem că este mai nasol cu acest tip de anestezie.Dar aveam încotro?Și chiar a fost...nu mai detaliez.
  Ce a urmat după a fost frumos și atmosfera mai liniștită ca la prima naștere.Bebe a fost lângă mine in câteva ore.L-am alaptat imediat și m-am îmbărbătat astfel încât seara m-am mobilizat și am mers.Noaptea ce a urmat a fost foarte solicitantă: bebe agitat, dormea foarte puțin, se speria, eu aveam dureri.Chiar și așa l-am ținut lângă mine și abia dimineață l-am dat asistentelor.
  O mie de sentimente m-au copleșit și în ciuda durerilor m-am simțit cea mai fericita și împlinită mamă.
....va urma