miercuri, 5 iulie 2017

Trimestrul 1- diferențe între prima și a doua sarcină

Voi scrie aceste diferențe deoarece sunt mai multe decât asemănări iar unele au fost peste așteptările mele.

Vârsta: am aflat de prima sarcina in ianuarie 2014, pe atunci aveam 27 de ani.A doua a venit la 30 de ani, in decembrie 2016.

Simptome înainte de testul de sarcina:la prima sarcină simțeam stări ușoare de greață, sânii umflați,pofte ciudate de alimente sărate, nu mă simțeam obosită,in jurul datei când ar fi trebuit să vină menstruatia am simțit o durere pelviana destul de puternica pentru câteva ore.
La a doua sarcina mă simțeam obosită, fără vreun disconfort la sâni, nu simțeam greață, când ar fi trebuit să vină menstruația am simțit dureri ca și cum eram la menstruație, balonare.In data la care trebuia să îmi vină menstruația am observat pe slip așa numitul spotting -acea mică sângerare vaginală-care anunță că embrionul s-a instalat în uter.Bine, la mine nu a fost vreo sângerare ci un firicel mic mic rozaliu cat un fir de păr (abia observabil).La prima sarcină am avut o sângerare de vreo 2 zile de culoare maro de câțiva ml.

Testul de sarcină: l-am realizat la câteva zile de la întârzierea menstruației și au ieșit la ambele sarcini foarte pozitive.La câteva zile după test au început să fie simptome din ce in ce mai solicitante și supărătoare.
La prima sarcină:au continuat durerile și inflamația sânilor, grețuri s-au intensificat, balonări dese, stări de rău,spre fericirea mea chiar și așa nu am vomitat niciodată,pofte pentru alimente acre și sărate, oboseală, anxietate destul de pronunțată.
La a doua sarcina:nu aveam disconfort la nivelul sânilor (oprisem alăptatul in urma cu o luna și jumătate) însă simțeam o mare oboseală și moleșeală, urinari frecvente, grețuri mai pronuntate(am băut zeamă de lămâie cam 100 ml zilnic), dormeam aproape zilnic la prânz (profitam că doarme baiatul), spre fericirea mea(ce fericire!!!)nu am vomitat deloc.
Am avut în a doua sarcina toate simptomele ca și la prima sarcina (mai puțin durerile sânilor) însă mult mai intense.Au fost zile in care am stat doar la pat.

Psihic și emoțional: am trecut prin stări diverse, mai ales la prima sarcină căci nu știam ce mă așteaptă.Însă nici la a doua nu am fost prea liniștită.Imi venea să plâng des, la ambele sarcini.Ma simțeam fragilă, lipsită de putere.Imi făceam o mie de scenarii de groaza in cazul in care ceva nu iese ok.Asteptam cu înfrigurare al doilea trimestru de sarcină, sa scap de riscul de avort spontan, care e mai crescut în trimestrul unu.
   Asteptam cu o anxietate maxima ecografia morfologica de trimestrul unu (mai mult la a doua sarcina).Chiar am plâns puțin înainte să înceapă dr. examinarea ecografică.Eram speriată fără un motiv anume.Era și iarnă afară, cod de ninsoare, era zăpadă peste genunchi, frig, urât.Ma simțeam lipsită de forță, pierdută în necunoscut.Si atunci am plans.Noroc cu medicul care a fost Ok și m-a calmat pe măsură ce făcea ecografia.Gândul că este acolo în burtică așa micuț, mai rău mă copleșea.Apropo, de când nascusem primul copil dacă am plâns de câteva ori pe an e mult.Acum, in primul trimestru, la a doua sarcina plângeam de rupeam, uitam și de ce plângeam.
   La prima sarcina am slăbit câteva kg(4-5), pe când la a doua m-am îngrășat 1-2kg.
   Ca și o curiozitate: la ambele sarcini aveam impresia sau presimțeam că o să fie fetiță.Dar m-am înșelat de două ori.Nu îmi doream fetiță, din contră băieții mi se par mult mai potriviți caracterului meu însă așa aveam impresia că este fată.Si dacă aveam fetițe erau binevenite.Insă îmi convine mai mult băieți și bine că au ieșit așa.