luni, 30 ianuarie 2017

După doi ani de la naștere

Câteodată îmi vine să strig, să opresc pe oricine, să scriu romane in care sa descriu că am cel mai frumos, cel mai scump, isteț, amuzant copil.Un copil perfect am!

Oricât îmi doresc să îi găsesc un defect parcă nu găsesc ceva cu adevărat important care sa nu mă mai facă să grăiesc ,,am copilul perfect,,.

Cred că dacă era să mă gândesc eu înainte să se nască cum anume să fie clar nu îl creionam așa cum este.Ceva ieșea in minus, ceva nu se lega.Intuiam cum o să fie dar nu îl percepeam întru totul.Dar iată că așteptarea de 9 luni a meritat.


Orice mamă cred că trece prin starea asta: simte și crede că a născut copilul perfect exact așa cum este el.Exista un singur copil perfect, frumos , deștept etc. iar fiecare mama îl are!