sâmbătă, 9 decembrie 2017

Activități bebe 4 luni

  Frățiorul de 4 luni este din ce in ce mai activ, curios și începe să interacționeze cu cel mare, drept urmare am incercat să îl implicăm oarecum in câteva activități.

1.Activitatea preferată: să fie iubit, mângâiat, gâdilat ușor, să i se vorbească, să i se cânte.
Întoarce capul cu interes când aude pe frățior că vorbește.Raspunde cu zâmbete, chiuieli și gangureli la afecțiune.Când frățiorul țipă devine mai serios și face ochii mari.
Iubirea între frați
2.Joaca la băiță: pentru că are multă energie (mai ales în picioare) scăldatul devine o experiență plăcută.Îi place apa și chiar îl liniștește dacă e mârâit.Iar frățiorul mai mare vrea neapărat în cădiță cu el așa că distracția e la dublu.

Un joc interesant pe care îl fac împreună  este cel cu mingea albastră.Mingea are o găurică mică iar juniorul o scufundă și privește cu atenție și mare interes cum face 'loane'(baloane)pe sub apă.Apoi când mingea se umple cu apă toarnă pe burtica lui bebe.Lui îi place mult să privească jetul de apă venind spre el.Îl încântă vizual, tactil și auditiv.
Este un joc care îi ține captivați destul de mult timp, astfel interacționând împreună chiar dacă există diferența de vârstă.


3.Jocul luminilor atunci când se lasă seara.
Noi avem mai multe luminițe preferate dar brățara luminoasă este în top.


Este o brățară luminoasă pentru copii care se poartă pe la petreceri dar nu numai.Durează cam 4 ore lumina și pe noi chiar ne încântă de la mic la mare.
Juniorul i-a găsit o întrebuințare inedită:a pus brățara într-un învârtitor care usucă salata după ce o speli.Apoi invarte si lumineaza tot recipientul.Spectacolul de lumini este interesat.El a mai incercat să învârtă și lanterne, ceea ce a făcut ca spectacolul să fie și mai dinamic.

4.Jocul cu oglinda: se privește în oglindă și îi place când mă vede apoi pe mine zambindu-i din oglindă.


Cam astea sunt activitățile principale de la această vârstă.
Mai adăugăm aici plimbatul in aer liber, plimbatul prin casă în brațe, statul la sânul mamei și privitul frățiorului mai mare care este argintul viu.













luni, 4 decembrie 2017

Conversații serioase între frățiori

   Pentru că frățiorul de 4 luni începe să exploreze mediul înconjurător și este foarte curios și captivat mai ales când îl vede pe juniorul Gabu meșterind am decis să îi surprind în diverse ipostaze și să îmi imaginez pe baza instantaneelor cam ce dialog s-ar lega între cei doi.

1.Gabu meșterește la un tub de plastic rămas de la instalarea unei chiuvete.Mestereste în sensul că bagă prin el piese de la jocuri de construit și așteaptă să iasă pe cealaltă parte.Bebelucy se întreabă oare ce meserie e asta și la ce folosește.Dar mai bine să ia lecții de dexteritate și coordonare.
Bebe fură meserie de la junior

2.Învățăm să numărăm.
Unu, doi,tei,papu, sinci,sase, sate, ot,ouă,țețe 😂
Cifrele ne plac în mod deosebit 1 și 2.
Bebe e atent la 'profesorul' său

3.Gabu îl leagănă ușor și îi șoptește un secret.Așa ca între frați, numai de ei știut.Bebelucy se gândește și meditează la ce tocmai a aflat.
Secrete între frățiori

...va urma😊

vineri, 1 decembrie 2017

2017-cel mai frumos și greu an


Bebelucy la 4 luni 

   Se împlinesc 4 luni de când ai apărut în viața noastră și ne-ai echilibrat și întregit familia cu prezența ta senină, zâmbetul ștrengar, ochii albaștri curioși și sinceri.

   Tot acum se împlinește un an de când am aflat de existența ta, cuibărit la mine in burtică și parcă nu-mi vine să cred ce repede a trecut timpul și cum într-un singur an viața ți se schimbă radical.

   A fost un an plin de provocări, am hoinărit cu sufletul și trupul drumuri cat mai îndepărtate de zona noastră de confort pentru a-ți face venirea pe lume cât mai plăcută.Am pus răbdare și disperare in același pahar, am lăsat în urmă lucruri, experiențe, persoane.Ti-am făcut loc să crești în sufletul meu, in inima mea odată cu fiecare mișcare a ta ce-mi dădea forță să merg doar înainte.

  Am căzut jos de mii de ori, am plâns cu lacrimi, fără lacrimi și am încercat să găsesc în mine și ultima putere pentru a rezista până la capăt.Am simțit că îmi trimiți mereu o energie pozitivă încă din burtică și nu m-am dat bătută niciodată chiar dacă acest an a fost cel mai greu din viața mea.
  A fost greu, apăsător până în măduva oaselor, epuizant.M-am transformat cu totul:corpul și sufletul mi-au fost strivite și înviate in același timp.A fost anul vieții mele...greu dar și frumos.
 Am trăit iadul și raiul în același timp și nu as da acest an al transformării mele ca femeie, ca mamă pe 100 de ani de bunăstare și comoditate.

 Copile ești minunat, nici în visurile mele cele mai mărețe nu îmi închipuiam ca din mine se poate naște un suflet atât de nobil și senin.

  Sunt o mamă imperfectă,am o mie de defecte, încă sunt la stadiul de acomodare cu tine dar și cu fratele tău.Să ai în vedere că și el te iubește, este la fel de mic și senin ca tine.El mi-a șters lacrimile când eram gravidă cu tine, când eram la capătul puterilor m-am privit în oglindă și l-am văzut pe el, cu zâmbetul lui ștrengar.Cum puteam sa rămân în loc?Am mers înainte!
  Și dacă tot am pornit pe acest drum îmi doresc și voi face tot ce îmi stă în putere să fim uniți, o familie fericită, să trecem tinandu-ne de mână prin tot ce ne-a pregătit viața.
  Și la final... să nu uit să îți spun că tatăl tău te iubește și o să îți fie alaturi mereu!
  Sunt singura fata între 3 băieți, nu mă plouă, nu mă ninge nimic pentru că am umbrela iubirii voastre!

joi, 30 noiembrie 2017

La mulți ani de Sfântul Andrei!

'Cum adică numele tău adevărat nu este mama?Daca eu așa te strig înseamnă că așa te cheamă 😂 'Juniorul e puțin confuz cu numele meu real in timp ce bebe mă strigă direct 'wueeeaaa'😂
La mulți ani de Sfântul Andrei tuturor sărbătoriților!
Fratele mai mare invadând pătuțul micuțului

miercuri, 29 noiembrie 2017

Cu ce mă ocup la 3 ani

Colaj activități 3 ani din 4 perspective
Gabu, în acțiune

  Cine zice că vârsta de 2 ani este dificilă trebuie să aștepte vârsta de 3 ani a copilului pentru a ajunge la o nouă concluzie.
   Dar să analizăm puțin fotografia cu ocupațiile de bază ale juniorului de 3 ani și 2 luni.
  1.Ce crede societatea(după poză):un copil simpatic și năstrușnic care se joacă prin băltoace, își trăiește copilăria.Ce poate fi mai frumos! Aș vrea să fiu și eu din nou copil!
    Ce se întâmplă în realitate:totul descris mai sus cu o mică mențiune: fii-miu a stat în băltoaca aia vreo 30 minute.De ce?Va rog să îl întrebați pentru că eu nu am aflat misterul.I-am prezentat și alte băltoace mai mari și mai interesante (unele aveau și frunze) și nimic.El a vrut aici să contempleze o zi fascinantă de noiembrie.Căci nu mai avea nimic interesant in program.Așa că își permite.

2.Ce crede fratele mai mic(după poză):Ce chestii cool știe să facă fratele mai mare!Poate mă învață și pe mine să număr.Trebuie să privesc atent la 'profesorul' meu!
   Ce se întâmplă în realitate:da, fratele mai mic e fascinat dar eu, ca mamă trebuie să stau de pază și pe fază căci copilul de 3 ani știe să numere și să așeze cifrele în formele lor DAR sub niciun chip nu dorește să facă asta singur!Eu, ca spectator sunt interactiv: el îmi arată cifra și eu trebuie să zic cât este și ce culoare, apoi el o așază și eu trebuie neapărat să aplaud.Hmm, ați zice că ce mare lucru?Dar să faci asta de vreo 30 de ori la rând fără pauză e ceva.Și să nu care cumva să numesc cifra greșită că mă trezesc cu ea aterizând în figură.😏

3.Ce cred părinții mei(după poză): când îi pregătesc prânzul i se lipește mâna de sulul de pungi.Se declară de-a dreptul fascinat și îl desface până la capăt de parcă acolo îl așteaptă o surpriză colosală.Imi zic că e doar un moment si se plictiseste repede iar cand e mancarea gata va uita.
Ce se întâmplă în realitate:bineinteles că eu in momentul ăsta pentru el sunt omul invizibil și mut.Incerc să îl conving cu argumente solide, logice și demne de un om matur că trebuie să strângă imediat sulul de pungi(am voință și determinare, știu)😂Încerc să evit o criză înainte de masă și îl las în voia lui.
  Între timp mă întreb cum naiba a ajuns sulul in mâinile lui.Trec peste întrebarea asta să nu mă simt vinovată și zic hai că nu e cine știe ce.A mai făcut de-astea.Mdea...a făcut numai că de data asta a vrut să fie mai special: a plimbat pungile peste tot, s-a smotocit în ele de nenumărate ori, le-a cântat, le-a descântat ore întregi în timp ce jucăriile erau în concediu.Eu, bineînțeles pe post de paznic și spectator nefericit.

4.Și ce fac eu de fapt(după poză):sunt un copil implicat chiar și în treburile casnice și încerc să o ajut pe mama și la gătit.Ce tare sunt pentru vârsta mea.Ma declar fascinat de apă și chiuveta!
   Ce se întâmplă în realitate:am pus cu lingura apă de la cartofi in ceaiul lui mama, am zgâriat cu mâinile peștele de solzi care au sărit în toate direcțiile, am stat călare pe chiuveta și nu am lăsat pe nimeni să se apropie de ea, am spart o farfurie și am început să urlu că am vrut neapărat să fie 'reparată' și la final obosit de atâtea activități am mâncat și porția lui mama.
Dar e bine că nu a răbdat de foame.Mama și-a preparat altceva în timp ce se 'lupta' cu mine pentru a câștiga dreptul de a spăla câteva legume la chiuvetă.

luni, 27 noiembrie 2017

Somn de mămică-partea a doua

Gabu cu mama într-un moment de tandrețe
   Când aud de somn îmi vine să plâng și să râd în același timp.
    Când eram copil mic eram tare certată cu somnul, iar cei ce m-au crescut, părinți și bunici au cam avut de tras după ne-somnul meu.Când am mai crescut, am rămas cam la fel de certată în sensul că adormeam foarte greu și mă trezeam des.
    Când am rămas gravidă prima sarcină dormeam și mai puțin pentru că mă trezeam f des pentru a merge la baie.In plus eram foarte anxioasă în ceea ce privește evoluția sarcinii și abia închideam un ochi de la atâtea griji și scenarii.
    Când s-a născut primul copil am avut parte de o mare provocare: colicii micuțului care au fost de-a dreptul monstruoși.Nici nu mai îmi amintesc cum am reușit să trecem peste primele 3 luni de viață.Eu eram oarecum obișnuită cu trezitul des însă soțul mai puțin.Ce să mai zic că până la 2 ani nu s-a culcat niciodată o noapte întreagă.Alăptat fiind se trezea f des pentru supt.Deci somnul meu a fost fragmentat în tot acest timp iar pe la 2 ani am renunțat la alăptat fiind însărcinată cu bb2.
    De la 2 ani a început să doarmă și juniorul o noapte legată ceea ce mi-a priit și mie fiindcă aveam nevoie de mai multa odihnă.
    Iar acum am inceput și eu oarecum să mă împrietenesc cu somnul.Am avut toate simptomele sarcinii, mă simțeam extenuată iar somnul era ca o vindecare pentru mine.Dormeam de prânz împreună cu juniorul iar noaptea mă odihneam oarecum bine.Chiar și așa mă simțeam obosită.A fost o perioada grea, solicitantă.
   Apoi s-a născut bb2 iar nașterea sa a venit cu noi provocări.Am avut noroc că nu a semănat la (ne)somn cu primul.Incă de când l-am adus acasă a dormit destul de bine.Treziri nocturne din ce in ce mai puține, odată cu înaintată in vârsta.Și colicii nu au existat.Ceea ce pentru noi a fost wow in comparație cu primul.Iar bb2 la fel ca și primul a fost și este alăptat exclusiv.
   Și care este provocarea? Păi...stau acasă cu ambii:cel mare de 3 ani și cel mic de 4 luni.Iar somnul de prânz incerc să îl fac la comun.Și de multe ori mi-a ieșit să îi culc pe ambii la prânz în același timp și eu să mă odihnesc odată cu ei.
  Despre cum am reușit să îi adorm pe ambii copilași la prânz voi povesti într-o postare viitoare.
   În încheiere cel mare îmi calcă pe urme și seamănă mult cu mine fiindcă adoarme greu și târziu.Iar cel mic e mai mult somnoros și devreme în lumea viselor, la fel că tatăl lui.Chiar și așa, doi copii mici diferiți in temperament, trebuie să fac cumva să le fac un program de somn.Căci dacă somn nu e... viața e un adevărat dezastru și suntem cu toții iritați.
   Sfatul meu: dormiți când apucați o fereastră liberă intre atâtea treburi casnice solicitante și apoi veți prinde mai multa energie și limpezime in minte pentru a rezolva atâtea și atâtea treburi de mămici.

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Tătus in misiune

Când rămâne soțul cu copiii

   Când plec de acasă cu treburi, am puține emoții😱Înmanez copiii în grija tatălui lor și...tuleooo😂.Timp de respiro pentru je, măcar și o oră.

    Înainte incerc să îi transmit instrucțiunile de utilizare a versiunilor mai noi și mici ale lui😝Dar în tot acest timp sunt întreruptă de 1720 de ori de junior😒Uit și ce voiam să îi transmit capului familiei și mă rezum în a-i face turul casei.

De ce să-i fac turul casei? pentru că el nu știe unde se află mai nimic😀Îi prezint diverse sertare cu obiecte și ustensile in dotare.Ca să fiu sigură lipesc și bilete pe unele.Las o listă cu ce trebuie să le facă (programul de masă, somn, joacă) căci juniorul e încăpățânat și nu mă lasă să transmit totul prin viu grai către al meu soț.😐

 Când sunt pe drum verific periodic prin mesaje daca totul e in regula, îl pui să-mi trimită poze cu ei.

Primesc o poza in care junior soarbe din biberonul lui bebe iar bebe are body-ul pus invers uitându-se la cameră ușor îngrijorat.

Sun la un moment dat și îi aud pe toți trei în cor, la volum maxim, care cum să îmi transmită ceva.Nu intelegeam o silaba😂😓Intr-o conversație de un minut am înțeles într-un final un puternic și încrezător 'suntem bine'😂Imi văd de treabă mai departe...

Îmi termin treaba în oraș și ajung acasă unde tătus zace sub asediul juniorului care l-a exilat pe covor fiindcă el in pat își construiește cazemată, domnle.Tătus, in brațe cu bebe e un fel de ostatic în propria casă, uitându-se la mine cu multă speranță când am intrat pe ușă😂.L-am salvat din misiune, am ajuns mai devreme acasă.😆

Data viitoare cred că o să stau mai mult, doar ce se poate întâmpla?😎

vineri, 24 noiembrie 2017

Ești în ultimul trimestru de sarcină dacă...



  Mă bucur că nu te-ai schimbat prea mult, fiule.Ai rămas la fel de dulce 😇😆În rest...mici schimbări de atitudine și lifestyle la vreo... 180 grade😓!Nu credeam că migrația de la mediul acvatic la mediu terestru poate transforma radical o ființă atât de mică 😕😀
   Dar să vă povestesc câteva impresii despre trimestrul 3 de sarcină, cum am reușit să înving imperiul de hormoni și să ies învingătoare născând cu bine:

1.M-am apucat de yoga😊( fără să vreau)atunci când mă chinuiam să mă epilez pe picioare (și nu numai)😂😏

2.Singurul lucru cu adevărat productiv din mine era...vezica urinara 😂sau a se citi jucăria preferată a lui fii-miu: un fel de minge de fotbal umplută cu apă ce trebuia golită la fiecare 15 minute (fie zi, fie noapte).

3.Partenerul de viață mă enerva din ce in ce mai mult.Și că respira.Și căsca.Și dormea liniștit noaptea.Și îmi ocupa baia mai mult de un minut.😤Tupeu, cum își permite, cu ce drept???

4.Planetele s-au aliniat retrograd astfel încât ultima lună de sarcină a ținut 1720 de zile.Nu știu la altele dar la mine atât a durat.Zău!😟😤

5.Cine îmi spunea că trec prin cea mai frumoasă perioadă din viață îi spuneam direct că are nevoie de medicație.😄

6.Primeam cu drag sfaturi 'pe ultima sută de metri' doar de la persoanele aflate în luna a 9-a de sarcină și/sau care erau în totalitate de acord cu mine 😊

7.Cotrobăiam prin bebe-marketuri și deodată mă vedeai înjurând din senin și tinandu-ma să nu mă scap pe mine, lumea uitându-ne ciudat, crezând că sufăr de sindromul Tourette sau ceva de genul 😫😁.Ce se întâmpla de fapt? Ăla micul era la antrenamente incognito in deplasare cu 'mingea de fotbal'(vezica)😂.

8.Orice obiect căzut la podea nu mai exista pentru mine.😑

9.La 4 după-amiaza picam de somn iar fii-miu de 2 ani avea ceva împotrivă.La 4  dimineata aveam insomnie iar fii-miu dormea liniștit, nu avea nimic împotrivă.😠

10.Cine îndrăznea să mănânce ultima lingura/felie/bucată de orice din frigider îmi devenea dușman de moarte!😠

11.De fiecare dată când aveam arsuri la stomac îmi făceam procese de conștiință și mă întrebam de ce karma mă răsplătește așa.Chiar așa, de ce?😵 Nu e de ajuns picioare umflate? Vergeturi?15 kg in plus?

12.Ma simțeam ca un copil inocent ce primise o acadea...iar în secunda 2 eram ca un zombi gata să zgârie pe față pe oricine îi stă în cale.😇😈

13.La 2 noaptea toate organele mele interne s-au simțit strânse cu ușa, au intrat în consiliu și au decis 'ori noi, ori el' așa că au livrat 'intrusul' către lumina zilei 😂😍😏

miercuri, 22 noiembrie 2017

Cum este să fii mamă de băiat?

Gabu și ilustrarea in imagini a personalității sale.
  Când mă întreabă cineva cum l-aș descrie pe băietul meu cel mare(mare rău-are 3 ani) aș putea începe cu...e un temperament mai vulcanic, îi plac oamenii, mașinuțele...😎😁😋 drăguț, nu?😇

   O prietenă fără copii a vrut să știe mai în detaliu cum este cu băieți și m-am dus la ea acasă direct să îi arăt.

   Și acolo am început să😈: fac pipi pe podeaua din baie😮, să o pun de o 1000 de ori să îmi zică cifrele, literele și culorile 😵, apoi m-am dus să îi mănânc tot din frigider și am pictat masa cu ketchup 😜, i-am muscat pisica de coadă și când a început să mă fugărească m-am cățărat pe bibliotecă și am aterizat cu toate cărțile 😒, i-am folosit bibelourile pe post de mașinuțe și avioane (mai ales avioane zburând spre cer, direct spre fereastră 😨),am făcut cunoștință și cu vecinii ei care băteau disperați la ușă să mă cunoască 😆iar când ea m-a prins și era gata gata să mă strângă de gât am luat-o în brațe, i-am dat un pupic și i-am zis că e drăguță 😍😘😍😘😍
   Asta e doar o mică parte 😎 din viața de zi cu zi a unei mame de băiat!
   Cum sa nu-i adori😱😨😂😍?
  Ce personalitate are al vostru?

luni, 20 noiembrie 2017

Știi că ai un nou-născut atunci când...

Bebelucy la 2 luni lângă pieptul mamei
  S-a întâmplat fericitul eveniment: bebe s-a născut cu bine, sănătos😍.Ai ajuns cu el acasă, o mulțime de sentimente, gânduri și neliniști se abat asupra ta.😐
  Iată câteva lucruri care te pot surprinde dar se pot întâmpla după ce ajungi cu bebe acasă:
-somnul devine o prioritate de rang înalt de la care nu există abateri.Nu poți să îți permiți să pierzi nici măcar 5 minute de somn pentru a fi fresh în a avea grijă de micuț😉.Oricum ai noroc că el poate sa doarmă și 20 de ore la început 😆Mdaaa... chiar ai crezut?De unde!?!? somnul devine un vis frumos pe care dacă ai noroc o să îți permiți să îl legi in maxim 4 ore consecutive.Bebelusul doarme și 20 de ore...da!😋😂 dintre care vreo 6 îți ia să îl aduci într-un somn mai profund fiindcă moțăie, doarme iepurește.

-realizezi că bebelușilor le place să fie plimbați și legănați, obligatoriu tu să stai în picioare executând aceste mișcări grațioase,😂😎spor la plimbări cu orele

-iti dai seama că nu e chiar așa de grav daca ți-ai luat pe dos un tricou(nici dacă te vede cineva), nici dacă azi nu te-ai spălat pe dinți sau pieptănat...😅

-iti 'place' sa primești sfaturi, cat mai multe sfaturi (se vor găsi mulți) mai ales de la cei fără copii.Roaga-i să îți scrie o carte, să o poți deschide din când în când.Să nu cumva să uiți vreun sfat prețios.😎

-să primești cadou niste mâncare gătită e de-a dreptul un act de binefacere😍

-chiar incepe să îți placă cum îți stă nemachiată.Chiar și cearcănele îți dau un aer interesant😙

-când îți permiți un duș de 5 minute nu te poți concentra deloc pentru că ai impresia că auzi un plânset de copil mereu😓😓😓

-iți dezvolți simțul olfactiv și ajungi la performanța de a știi că 'e un noroc' chiar dacă nu ești în aceeași cameră cu bebe😱

-verifici de zeci de ori pe zi dacă respiră bebe și îl admiri cum doarme😳

-realizezi târziu că te trezesti din senin cum te legeni și cânți tot felul de cântecele (unele inventate 😂) pentru adormit copiii chiar dacă copilul tau doarme liniștit în pătuț

-dacă micuțul tău are colici atunci... să ai în vedere că părul tau alb se acoperă repede cu vopsea😂😂😨

miercuri, 15 noiembrie 2017

Jucăria mea ne-preferată

    Înainte de a avea copil 😃jucăriile(toate jucăriile) mi se păreau niște chestii simpatice, colorate și utile.
    Acum😠...mi se par doar colorate și utile... uneori.
    Pe la 7 luni primul meu băiat (Gabu) a descoperit o girafă cu sunete și lumini.Am zis sunete?Poate urlete! Cântă aceeași 'melodie' cu trei versuri la finit și parcă îți face in necaz căci are doar un volum:maxim!😨 Mă rog...la început era simpatică și întreagă.După câțiva ani și-a pierdut din piese și nu mai dansează dar...vocea e acolo, la fel de puternică și enervantă!

  Și în câțiva ani am adunat(știu, mă mănâncă și pe mine undeva) tot felul de jucării de astea 'cântacioase' că de... să se joace copilul și poate să am și eu un moment de respiro în tot acest timp.De unde!?!De nici unde!Te doare capul la propriu! Când scoate fii-miu patrula de 'cântacioase' plimbărețe o iei razna garantat! Și el e puțin sadic cu urechile și capul meu fiindcă le vrea pe toate să cânte în cor!😩😱😨
Gabu și jucăriile lui cântăcioase ieșind în patrulare 

După ce că fiecare în parte are melodia sa enervantă și greu(dacă nu imposibil)de suportat, acum trebuie să le ascult în cor și să asist fără drept de apel la execuția fiecărui neuron ce a mai rămas în viață în capul meu! Și uite așa stau la 'concert' cu orele...iar după... șoc și groază zic 'bine că s-a terminat' și mă trezesc fără să vreau că fredonez melodiile 'cantacioaselor'.Frumos, nu?

  'Dragile' de ele...sper ca într-o zi fii-miu să bage divorț de ele.Și ăsta micul frati-su când o crește (acum are 3 luni, e ok îi sunt indiferente) să fie indiferent la patrula de 'cântacioase' plimbărețe.Pe naiba!Peste un an o să se bată pe ele pentru însușire în timp ce eu o să cumpăr obligat forțat baterii pentru mica mea execuție și deliciul micilor teroriști! 😂😏😲

marți, 14 noiembrie 2017

Cresc băieți!

Nu știu cum e cu fete dar incep și încerc să îmi dau seama cum este cu băieți! 

Și poate e mult spus băieți, sunt niște băieței ce abia pășesc prin viață.Unul mai măricel (3 ani) și pus pe boroboațe, cu o energie debordantă (as vrea să fie molipsitoare), cu crize de furie dar și veselie.
Unul mai mic(3luni), aparent liniștit dar se transforma într-un mic 'monstru' care își cere dreptul la iubire și răsfăț chiar și atunci când ești epuizat.
Ce ar mai putea să mă sperie? Că vor crește...și ușor ușor vor fi independenți iar eu o sa tânjesc după perioada de bebelusenie!
Mami-Deea făcând selfie cu cele două versiuni mai mici ale sale:Gabu și Bebelucy

luni, 13 noiembrie 2017

5 lucruri pe care le ador la bebe

  Lucruri bebelusesti pe care nu ai cum sa nu le adori:
  Imediat după prima naștere am fost așa de agitată, zăpăcită și lipsită de experiență încât nu am apucat să mă bucur îndeajuns de toate frumusețile naturale ale micutei ființe de lângă mine.Dar zic eu, am recuperat cu al doilea copil.

1.Mirosul de bebe: divin, dulce și îmbietor.
Un miros de lăptic dulce și cald emanat prin toți porii care se imprimă și în hăinuțe.Eu adulmec mirosul atât de pe pielea bebelușului meu(are 3 luni) cât și de pe hăinuțe și nu mă satur.Cât timp beau numai lapte bebelușii au un miros puternic dar în același timp discret de care te îndrăgostești.Dar și după aceea: de exemplu frățiorul mai mare de 3 ani are și el mirosul lui care mie una îmi place.Este un miros proaspăt, de piele foarte curată.

2.Gangureala/chicotitul și zâmbetul.
Încă din prima zi de viață copiii mei au zâmbit.Atunci preț de o secundă, două și numai în somn.Cand reușeam să prind un zâmbet de genul mi se însenina ziua.Până la 6 săptămâni nu zâmbeau când erau în stare de veghe.Era oarecum frustrat pentru că voiam să comunicăm cumva și altfel, să simt că îmi răspunde.După această vârstă am primit mici zâmbete prețioase de care m-am bucurat foarte mult.Acum, la 3 luni am inceput chiar să ne gâdilăm ușor, să chicotim când suntem pupați și răsfățați.Cu gânguritul mai ușor.Nu ai cum să nu te topești când vezi o ființă atât de mică scoțând sunete de râs și bucurie.Timpul trece în zbor alături de un copil care chicotește și gângurește.

3.Cum doarme și cum oftează in timp ce doarme.Da, și bebelușii oftează uneori(nu neapărat când dorm).Ador să îl privesc dormind pe bebe, să îl văd cum respiră ușor și cum uneori zâmbește in timpul somnului.Are o calmitate de vis ce parca te îmbie și pe tine la somn.Iar dacă mai și oftează...eu una m-am topit.

4.Părți ale corpului: mânuțe, degețele, ochișori etc.Sunt atât de mici! Și fragile!Sau aparent fragile!Ei când sunt mici sunt mai puternici decât credem noi cei mari.Când s-a născut bebe2 avea chipul cât pumnul meu.Mi se părea incredibil ce mic este.Ce să mai zic de mânuțe drăgălașe care se agățau de mâna mea de fiecare dată cu multă putere.

5.Hăinuțe bebelusesti:in special cele foarte mici.Cand eram gravidă și cu primul și cu al doilea copil "bântuiam"magazinele cu hăinuțe de bebe pentru a le admira, atinge și minuna de drăgălășenia lor.Imi imaginam cum vor arăta copiii mei în ele și uneori le și cumparam.Apoi acasă, le spălam, le calcam, le asezam de zeci de ori.Le scoteam din dulap pentru a le admira încă o dată și încă o dată.

Bebelucy la o săptămână de viață

joi, 2 noiembrie 2017

Somn de mămică-partea întâi

Mami-Deea după o noapte albă cu un nou-născut


  Îl legăni pe bebe o jumătate de oră și adoarme.Adormi și tu imediat lângă el.
Mi-nu-nat!(că adormi și tu odată cu el, nu minunat că l-ai legănat atât).

   Trec 10 minute și...bebe se trezește! Te trezești și tu!Bună dimineața!!Îi e foame!Din nou???Da, da, asta era.Dupa ce papă lapte de sân vreo 15 minute adoarme așa de frumos încât ți-e mai mare dragul.Il iei ușor să îl pui in pătuț și te gândești ce bine că a adormit.Ups...il pui in pătuț și începe foiala.Verifici să nu aibe pătuțul ghimpi ceva, să nu îl muște salteaua doamne fere.Nu, nimic din toate astea.Cu puțin noroc adoarme liniștit în câteva minute.Nu-si găsea locul.Rasufli ușurată.Acum poți și tu să dormi!Da, ai voie, bebe chiar te încurajează să dormi și tu ca un prunc că el.
  Si te pui și tu în pat ca omul să îți reiei somnul, visele de unde le-ai lăsat.Pai unde le-ai lăsat?Le-ai lăsat tu pe undeva și nu le mai găsești acum, na belea pe cap.Te-au cam părăsit mămico și te-au lăsat în drum.Dar nu e problema:parcă alea 10 minute de somn ți-au dat o energie așa ciudată ce te îndeamnă să strângi după alți, să cureți după alții și chiar să mănânci după alții.Incepi cu mâncarea pentru a prinde și mai multă energie să rezolvăm treaba cu strânsul, curățatul și pe drum mai adaugi și spălatul rufelor și bineînțeles întinsul lor grațios pe sârme.Dupa vreo oră reușești să termini jumătate din ce ți-ai propus.Meriti un premiu și apreciere: puțină aroganta și te încoronezi singura cu o tableta de ciocolata.Perfect! Mai multă energie pentru a termina restul.
  Dar...ce se întâmplă?Se foiește bebe, mârâie in pătuț.Ii pui aspiratorul "să cânte" sunete albe pe tv și deodată puiul tău de om intră hipnotizat in somnul lui, in visele lui să prindă și continuarea (vezi?el de ce poate și tu nu poți?)Te duci sa continui și tu numai că alte treburi... casnice!Mai trece o oră și ... victorie!Ți-ai terminat treburile casnice și simți nevoia să te răsplătești iar, numai că de data asta un somn...ar fi perfect!Te duci tiptil lângă bebe și în câteva minute adormi!Mmm...ce dulce e somnul după atâta muncă!
  Dar ce să vezi?Bebe se trezește și e fresh pentru distracție, plimbat in brațe, să facă turul casei.Iar dacă el e fresh pampersul lui e exact opusul!Tot ce sper e că ți-au folosit minutele alea de somn de mai devreme.Daca nu, încearcă și o cafea!Și pentru că ești o mamă ZEN faci față următoarelor ore cu bebe care sunt foarte solicitante.
  Se apropie momentul somnului de noapte... Mi-nu-nat!Copilul cască și tu odată cu el.Iar...leganat.Da-i pe picioare.In timpul ăsta îți imaginezi ce bine ar fi să te legane și pe tine cineva.Chiar ar fi!Te rogi sa adoarmă.Are ochii cat cepele și greu se lasă adormit.Dar viața ține cu tine și în sfârșit adoarme!Ți-e și ție un somn de nu mai vezi bine!Dar trebuie să te speli, dar îți e așa de somn...Te gândești că ai putea dormi sub duș."Ok...dar dacă nu mă spăl"? îți șoptești.Îți amintești că nici ieri nu te-ai spălat!Rusinicaaa!Deci trebuie azi să se întâmple!In timp ce te speli parcă te roade stomacul de foame.Doar nu te culci cu burta goală? Mănânci...acum îți prepari ceva doar pentru tine, ceva special... să prinzi putere să dormi bine.
  Ok, deci: ai mâncat, te-ai spălat și chiar ai avut timp să te și piepteni iar acum cazi pe pernă extrem de obosita.Somn dulce somn!Asta s-o crezi tu!Bebe se trezește: are chef de joacă! Parcă e mai odihnit că dimineața, dragul de el! În timp ce îți faci datoria de mamă și te joci cu el, încerci să îl culci la loc... bântui pe net și cauți inconștient mame aflate în aceeași ipostază.Afli că pe mine una, m-ai găsit! Zâmbește!Nu ești singura! Suntem mii, milioane! Natura face un experiment trăznit cu noi mamele să demonstreze că... poți supraviețui și fără somn in unele zile, nopți și ani.Apropo de ani...eu, curând voi "sărbători" împlinirea a 4 ani de când nu am mai dormit o noapte întreagă.Nu ai milă dacă îmi spui "la mulți ani".Dar și dacă îmi spui nu mă supăr.Stiu că vor urma și alții.Chiar dacă bebele crește tot te vei trezi nopțile când o să fie bolnăvior, când o să iasă la petreceri când va fi adolescent, când o să fie plecat undeva in excursie, când o să se mute și o să plece la casa lui etc.
  Așa că...vom supraviețui noi cumva.Eu sunt optimistă.
Mami-Deea 'entuziasmată' pentru împlinirea celor 4 ani de nesomn

sâmbătă, 28 octombrie 2017

Cadoul perfect pentru ziua mea

     Există două zile importante în viața: ziua în care te naști și ziua în care afli de ce.Se pare că au trecut vreo 31 de ani între cele două zile, la mine.
   Al doilea copil a venit pe lume la câteva ore după împlinirea a 31 de ani pe 31 iulie.
   Ziua mea de naștere a fost pe 30 iulie care a coincis cu ultima zi de sarcină.
   Eram noi 3(mama, tata și copilul) iar acum a mai venit încă 1 pentru a fi 4!
   Vreau sa cred că acest 31 reprezintă ceva benefic asupra întregii familii și aduce cu el un început bun al unui drum lung în care noi ca părinți vom avea parte de o călătorie frumoasă, inedită, surprinzătoare, provocatoare alături de două suflete mici care abia au pășit în viață.
   Și cum s-a întâmplat?
  De ziua mea pregăteam ultimele detalii cu privire la naștere care urma să aibă loc a doua zi la ora 14.A fost o zi liniștită în care am adormit fără probleme și emoții, puțin obosită ce-i drept.
  La 2 noaptea m-am trezit pentru runda de noapte pentru toaleta (de-a lungul sarcinii mă trezeam noaptea pt pipi foarte des).Ceva era puțin diferit de data asta.Parca bebele era agitat și se mișca tare, într-un mod neobișnuit.
  Începuse contracțiile și mie nu îmi venea să cred.Mi-a luat o oră jumătate să mă lămuresc că cel mic vrea sa vină mai devreme.Iar durerile erau din ce in ce mai mari.Am sunat medicul pe la vreo 4 dimineața.Bine că a răspuns și mi-a zis ,, fuguța la spital și ne vedem acolo să facem ce avem de făcut,,. M-am calmat și emoționat iar în 10 minute ieșeam pe ușă cu soț si copilul de 3 ani.Era așa de liniște afară noaptea și eu eram așa de emoționată să îl cunosc pe BB 2!
  Am ajuns la spital înaintea medicului meu și în urma unei consultații ginecologice am aflat că aveam dilatație 2-3 cm.Cam după o oră a venit și medicul meu iar în tot acest timp mi s-a făcut internarea, am completat o mie de fise, am fost monitorizată și...am suportat durerile travaliului.Eram oarecum speriată, dormisem f puțin și nu mă așteptam la asta.Insa încercam să rezist cu brio.Asteptam rezultate la niste analize de sânge apoi urma să intru în operație.Deja aveam dilatație 5-6 cm iar lucrurile evoluau rapid.La ora 6 fara ceva am intrat în operație de urgență.Tremuram toată.Nu puteam controla acest tremurat.Exact ca la prima naștere.Cu câteva minute înainte de operație am aflat că voi avea anestezie generală.Nu mi-a picat tocmai bine.Auzisem că este mai nasol cu acest tip de anestezie.Dar aveam încotro?Și chiar a fost...nu mai detaliez.
  Ce a urmat după a fost frumos și atmosfera mai liniștită ca la prima naștere.Bebe a fost lângă mine in câteva ore.L-am alaptat imediat și m-am îmbărbătat astfel încât seara m-am mobilizat și am mers.Noaptea ce a urmat a fost foarte solicitantă: bebe agitat, dormea foarte puțin, se speria, eu aveam dureri.Chiar și așa l-am ținut lângă mine și abia dimineață l-am dat asistentelor.
  O mie de sentimente m-au copleșit și în ciuda durerilor m-am simțit cea mai fericita și împlinită mamă.
....va urma

miercuri, 5 iulie 2017

Trimestrul 1- diferențe între prima și a doua sarcină

Voi scrie aceste diferențe deoarece sunt mai multe decât asemănări iar unele au fost peste așteptările mele.

Vârsta: am aflat de prima sarcina in ianuarie 2014, pe atunci aveam 27 de ani.A doua a venit la 30 de ani, in decembrie 2016.

Simptome înainte de testul de sarcina:la prima sarcină simțeam stări ușoare de greață, sânii umflați,pofte ciudate de alimente sărate, nu mă simțeam obosită,in jurul datei când ar fi trebuit să vină menstruatia am simțit o durere pelviana destul de puternica pentru câteva ore.
La a doua sarcina mă simțeam obosită, fără vreun disconfort la sâni, nu simțeam greață, când ar fi trebuit să vină menstruația am simțit dureri ca și cum eram la menstruație, balonare.In data la care trebuia să îmi vină menstruația am observat pe slip așa numitul spotting -acea mică sângerare vaginală-care anunță că embrionul s-a instalat în uter.Bine, la mine nu a fost vreo sângerare ci un firicel mic mic rozaliu cat un fir de păr (abia observabil).La prima sarcină am avut o sângerare de vreo 2 zile de culoare maro de câțiva ml.

Testul de sarcină: l-am realizat la câteva zile de la întârzierea menstruației și au ieșit la ambele sarcini foarte pozitive.La câteva zile după test au început să fie simptome din ce in ce mai solicitante și supărătoare.
La prima sarcină:au continuat durerile și inflamația sânilor, grețuri s-au intensificat, balonări dese, stări de rău,spre fericirea mea chiar și așa nu am vomitat niciodată,pofte pentru alimente acre și sărate, oboseală, anxietate destul de pronunțată.
La a doua sarcina:nu aveam disconfort la nivelul sânilor (oprisem alăptatul in urma cu o luna și jumătate) însă simțeam o mare oboseală și moleșeală, urinari frecvente, grețuri mai pronuntate(am băut zeamă de lămâie cam 100 ml zilnic), dormeam aproape zilnic la prânz (profitam că doarme baiatul), spre fericirea mea(ce fericire!!!)nu am vomitat deloc.
Am avut în a doua sarcina toate simptomele ca și la prima sarcina (mai puțin durerile sânilor) însă mult mai intense.Au fost zile in care am stat doar la pat.

Psihic și emoțional: am trecut prin stări diverse, mai ales la prima sarcină căci nu știam ce mă așteaptă.Însă nici la a doua nu am fost prea liniștită.Imi venea să plâng des, la ambele sarcini.Ma simțeam fragilă, lipsită de putere.Imi făceam o mie de scenarii de groaza in cazul in care ceva nu iese ok.Asteptam cu înfrigurare al doilea trimestru de sarcină, sa scap de riscul de avort spontan, care e mai crescut în trimestrul unu.
   Asteptam cu o anxietate maxima ecografia morfologica de trimestrul unu (mai mult la a doua sarcina).Chiar am plâns puțin înainte să înceapă dr. examinarea ecografică.Eram speriată fără un motiv anume.Era și iarnă afară, cod de ninsoare, era zăpadă peste genunchi, frig, urât.Ma simțeam lipsită de forță, pierdută în necunoscut.Si atunci am plans.Noroc cu medicul care a fost Ok și m-a calmat pe măsură ce făcea ecografia.Gândul că este acolo în burtică așa micuț, mai rău mă copleșea.Apropo, de când nascusem primul copil dacă am plâns de câteva ori pe an e mult.Acum, in primul trimestru, la a doua sarcina plângeam de rupeam, uitam și de ce plângeam.
   La prima sarcina am slăbit câteva kg(4-5), pe când la a doua m-am îngrășat 1-2kg.
   Ca și o curiozitate: la ambele sarcini aveam impresia sau presimțeam că o să fie fetiță.Dar m-am înșelat de două ori.Nu îmi doream fetiță, din contră băieții mi se par mult mai potriviți caracterului meu însă așa aveam impresia că este fată.Si dacă aveam fetițe erau binevenite.Insă îmi convine mai mult băieți și bine că au ieșit așa.

marți, 20 iunie 2017

Micul artist in culori

Am inceput să fim fascinați de creioanele colorate de pe la un an.Desenam forme și mazgalituri numai de noi știute pe oriunde apucam: pe hârtie, pe mobila, pe etichete, pe jucării și mai ales pe pereți.Da, da, ne fascineaza peretii!
Apoi am descoperit acuarelele.Aici parcă ceva era mai captivant:aveam și apă.Iar cum noi suntem leșinați după apă, a fost combinația fatală.
Ai mei se așteaptă să pictez frumos la birou
iar eu pictez in cadă cu niste creioane de apă foarte interesante

  Am consumat multă hârtie și culoare pentru a realiza diverse opere de toddler.Am zis că vom păstra ce este mai interesant și deja avem un mic album.
Deocamdată "operele"sunt mai abstracte insa speram curând, să desenăm și ceva mai concret, din natură ori portrete.


  O altă tehnică inedită însă mai efemeră este pictatul cu niște creioane speciale pentru apă direct în... cadă!Da, ați auzit bine, există și asta și cred că pentru noi au fost inventate!E fascinat, viu colorat și iar avem elementul care ne place:apa.Se sterg repede nu e vreo problema.Daca vrem sa ramanem cu amintirea operei de arta din cada facem poza si gata.
Gabu desenează primul său mărțișor

Mofturi si rasfaturi de toddler:
-nu ne place deloc daca dam apa pe jos la acuarele :))
-nu ne place deloc cand ramanem fara mina la creioanele de apa :))

vineri, 9 iunie 2017

Cu ce mă ocup la 2 ani

Îmi place să mă implic în toate aspectele ce țin de curățenia casei, să imit ce fac ai mei, să îi "ajut", să ies in aer liber in parc, să interactionez cu copiii și ...daca mai rămâne timp să fac activități specifice vârstei.

Seria va urma cu alte meserii incercate de Gabu.Deocamdata exploram multe până ne decidem ce ne place.

joi, 1 iunie 2017

Scrisoare catre copilul meu interior


 Copile, te-ai născut inocent și pur, cu brațele deschise către oricine voia să îți ofere dragoste necondiționată, joacă și veselie.
Ai crescut și ai adunat în suflet experiențele vieții, fără să îți pui întrebări.Ai experimentat joaca, ți-ai făcut prieteni și ai învățat să iubești viața.

  Te privesc cu uimire, eu adultul de azi, mamă de băiat de 2 ani și frățior pe drum.
 Ai avut mult curaj să te strecori printre loviturile dure ce ți-au răpit pe nedrept o parte a copilăriei.Ai găsit resurse nebănuite să mergi mai departe când viața ți-a rupt definitiv cea mai dragă ființă din viața ta.
Eu, cea de acum nu aș fi avut puterea ta și cred că aș fi murit acolo în tristețe.
 Tu, copile ai mers mai departe și ai cules tot ce e mai frumos din viață, chiar dacă lacrimile ți-au spălat ochii inocenți.
 Tot ce am mai bun și frumos, toate amintirile care mă fac să zâmbesc ți le datorez ție.Tu m-ai clădit pe mine cea de azi.Tu ești radacina sufletului meu către speranță, inocența și joacă.

Cu trecerea timpului parcă te-am uitat la o răscruce de drumuri, intre adolescenta și tinerețe.Am devenit adultul care nu mai e puternic, care e slab si temător.Uneori am nevoie disperată de tine copile, să mă ridici și pe mine cu aceeași putere și curaj.Să mă îmbrățișezi cu voioșie, să mergem împreună la joacă.Am riduri pe suflet și mi-e teamă să îmbătrânesc prematur.

Dar am o speranță că viața mea de "om mare" nu se va usca in rutină, tristețe și nonsens.
Copile, vreau să îți prezint pe cineva.Este vorba de fiul meu.El este cel care mi-a surescitat viața când am crezut că tu ai dispărut definitiv din viața mea de adult.
Cred că voi vă cunoașteți, v-ați ținut de mână și v-ați jucat de  mii de ori.Dar...sufletul meu de mamă abia târziu a reușit să vă vadă împreună.
La mulți ani copii!


Poze scanate: Mami Deea când era bebeluș în mâinile mamei plecată prematur dintre noi.
Poza doi:Mami Deea in rolul de mămică, alături de fiul extra-mega-iubitor.


marți, 30 mai 2017

Conversații serioase la 2 ani

Până vine fratiorul, deocamdată ne amuzam cu niște conversații imaginare
inspirate din viața de zi cu zi la 2 ani.
Așteptăm cu drag fratiorul sa purtam un dialog real ca între băieți.






luni, 22 mai 2017

Mămică a doua oară

Gabu își iubește frățiorul încă din burtică

Intotdeauna mi-am dorit doi, trei copii.Si am trăit cu speranța că acest lucru o să se întâmple cândva.
Am avut mereu impresia că la finalul unor drumuri sinuoase mă așteaptă niște suflete mici pe care sa le iau sub aripile mele și sa mergem în periplul numit viață.La acea răscruce era ziua nașterii copilului meu.

Au trecut aproape trei ani de la ziua nașterii primului suflețel-Gabriel.Iar acum așteptăm cu nerăbdare ziua nașterii frățiorului.
Mai sunt două luni jumătate și o să facem cunoștință cu a doua inima ce va întregi familia noastră.
Au trecut 7 luni la început mai greu, apoi mai repejor iar acum timpul trece zburând.
A doua sarcina este diferita de prima oarecum (simptomele au fost la fel numai că acum sunt mai intense).

Gabu (așa îi zicem noi fratelui mai mare) are 2 ani și 8 luni și pare că încă nu pricepe ce se întâmplă.Cand vede bebeluși spune ,, bebe bebe,, și râde.De altfel iubește mult copiii.Cand mângâi burtica ii spun că acolo e bebe și el pune capul ca și cum asculta.
O mângâie și vrea să se joace cu degetele prin buricul meu(mai interesat devine buricul decât burtica).Nu cred că l-a simțit prea mult mișcând fiindcă bebe de obicei se liniștește la atingeri(spre deosebire de cum era el in burtică).

Am surprins o poza rara in care fratele mai mare pare că îl protejează pe cel mic, ba chiar pare că știe că e acolo și că o să vină curând.
Chiar daca Gabu nu vorbește decât trei cuvintele, prin gesturi îmi arată că înțelege lumea in maniera lui, pare că are un instinct cum rar mă gândeam să aibă și percepe fenomenele din jurul lui repejor, fără că eu sa îmi dau seama.
Din privirea lui se vede că înțelege, memorează tot.
Cateodata nu este nevoie sa exprimi in cuvinte ce simți.Pur și simplu simți.Așa este el.Cred că prin atingerile lui deja i-a transmis frățiorului toate cele bune.


luni, 30 ianuarie 2017

După doi ani de la naștere

Câteodată îmi vine să strig, să opresc pe oricine, să scriu romane in care sa descriu că am cel mai frumos, cel mai scump, isteț, amuzant copil.Un copil perfect am!

Oricât îmi doresc să îi găsesc un defect parcă nu găsesc ceva cu adevărat important care sa nu mă mai facă să grăiesc ,,am copilul perfect,,.

Cred că dacă era să mă gândesc eu înainte să se nască cum anume să fie clar nu îl creionam așa cum este.Ceva ieșea in minus, ceva nu se lega.Intuiam cum o să fie dar nu îl percepeam întru totul.Dar iată că așteptarea de 9 luni a meritat.


Orice mamă cred că trece prin starea asta: simte și crede că a născut copilul perfect exact așa cum este el.Exista un singur copil perfect, frumos , deștept etc. iar fiecare mama îl are!