joi, 23 iunie 2016

Povestea nasterii baietelul meu -Octombrie 2014





In ziua de 28 septembrie 2014 eram programata dimineata pentru cezariana.Asa am ales inca de la inceputul sarcinii si nu imi imaginam vreun moment ca va fi altfel .Cu o zi inainte mancasem ceva usor iar seara nu am mai mancat nimic.Dimineata m-am trezit plina de emotii(ma mir ca am putut totusi sa dorm) si am ajuns la spital unde domnul doctor mi-a spus ca va mai dura putin(mai mult) si mi-a zis sa ma mai plimb putin, sa mai astept vreo doua ore.Din cate am inteles nu prea erau locuri iar eu nu eram vreo urgenta.Contractii, durere nu aveam de niciun fel.Doar eram putin sleita ca nu mancasem.Pe la ora 13 mi-a dat o camasa alba(pe care o luasem invers...ha ha-am inceput bine!)si mi-a facut o clisma(nu am simtit vreo durere ci o usurare).Dupa aceea m-a urcat la sala de nasteri si m-a pus sa astept.Am tot stat pe acolo intrun pat vreo doua ore.Iesise si soarele(exact pe patul meu se reflectau razele soarelui)si mi-am zis: in ce zi frumoasa o sa se nasca puiul meu.Domnul doctor mai trecea din cand in cand pe la mine sa ma intrebe cum ma simt.Apropo de doctor:inca de la inceputul sarcinii am mers pe mana dansului:toate ecografiile le-am facut la el.Cel mai mult m-a ajutat atitudinea foarte pozitiva pe care a avut-o vizavi la persoana si sarcina mea, omenia si profesionalismul.Intre timp am completat niste fise iar anestezista a venit sa imi puna niste intrebari.Era o tipa foarte calma, linistitoare, care mi-a creat o buna impresie.Dupa un timp mi-au facut o perfuzie iar doctorul a venit si a zis:gata!Hai!In tot timpul asta vorbisem pe telefon cu sotul si acum nici nu avusesem timp sa ii spun ca intru practic in operatie(desi stia ca va fi undeva pe la patru).
Cand am intrat in sala de operatii nici macar nu am mai avut timp sa am vreo emotie:)) caci imediat mi-au facut anestezia in coloana.Camera respectiva era plina de tot felul de instrumente si de asistente iar ce mi-a captat atentia era...un radio care canta pe acolo cantece de astea mai romantice :))
Injectia in coloana nu a durut, a fost ca o intepatura normala(ca atunci cand iti ia sange).In mai putin de doua minute eram anesteziata.Nu mai simteam nimic de la sani in jos.Mi-a pus sonda urinara-nu am simtit nimic.Ce mi se parea cel mai straniu era faptul ca nu imi simteam copilul miscandu-se(eu fiind obisnuita cu el miscandu-se-mai ales cand stateam intinsa).M-am speriat putin si am intrebat anestezista daca e normal sa nu il simt si a zis ca este ok, sa stau linistita.Intinsa pe masa de operatie, mi-a tras o copertina sa nu vad ce se intampla pe acolo(oricum nici nu eram interesata sa vad).Mi-a zis sa tin capul nemiscat si asa l-am tinut.Ma uitam in sus in luminile alea insa nu se reflecta nimic(mai bine) din ce se intampla jos.La capul meu erau vreo 3 asistente care ma tineau de vorba din cand in cand.Anestezista era si ea acolo si ma tinea de mana din cand in cand, ma mangaia pe frunte si incerca sa ma calmeze.Aveam emotii foarte mari iar din cauza asta tremurau foarte tare mainile si umerii(practic nu puteam sa le controlez sa nu mai tremure).Nici nu stiu cand si cum a inceput doctorul sa ma opereze insa nu simteam nimic(durere ma refer) dar simteam cum  se umbla prin mine pe acolo.Iar senzatia cea mai ciudata era ca masa aia se misca cu mine:de parca trageau de mine din toate partile si imi scoteau din mine ceva afara.Nu m-am speriat insa dar totusi ma simteam ciudat.Timpul mi se parea ca a trecut foarte repede si deodata imi zice anestezista:,,Am ajuns la copil iar acum in scoatem,,.Atunci asistentele alea impingeau de sus iar in cateva secunde l-am vazut pe micutul meu(au dat copertina aia la o parte) care era cu spatele.Nu mi l-a aratat cu fata, l-a luat imediat sa il curete.In momentul acela mi se parea ca parca sunt pe alta planeta sau intrun film, ca nu as fi eu acolo.Era un sentiment incredibil de frumos sa auzi primul tipat.Primul tipat a fost asa in reprize, nu foarte tare.Am inceput sa plang de emotie imediat cum l-am vazut, cum l-am auzit.Dupa vreo 5 -10 minute mi l-a aratat si la chip.Era exact cum mi l-am imaginat eu ca este.Deschisese ochisorii si parea ca priveste in directia mea.L-am pupat pe nasuc iar apoi mi l-a luat.Dupa aceea a continuat operatia cam vreo 45 de minute in care cadrele medicale vorbeau de treburile lor ...medicale iar eu incercam sa asimilez  evenimentul.In continuare am tremurat la umeri si maini(apoorpo imi legase mainile) si simteam masa aia cum tot se misca cu mine.Doctorul mai glumea cu mine din cand in cand , la fel si asistentele incercau sa ma mentina pe linia de plutire.Dupa ce s-a terminat totul m-au dus la reanimare intro camera unde mai erau doua fete.Deodata toata galagia si agitatia s-au spulberat si ma aflam intro liniste parca de mormant.In continuare nu simteam nimic de la sani in jos si tot tremuram.Dupa vreo 15 minute l-am vazut pe sot care se uita cu niste ochi mari si speriosi la mine dar se vedea ca este fericit.Mi-a zis ca l-a vazut pe bebe si ca este bine.Dupa aceea a plecat sa imi aduca niste chestii sa le am acolo.Dupa un timp m-a lasat tremuratul si usor usor incepeam sa simt ceva foarte tare si greu pe burta.Era un ditamai sacul.Ma apasa direct pe oase si deja incepusem sa simt putina durere.Doctorul trecuse pe acolo sa ma intrebe cum ma simt.I-am zis bine!Numai sa ia sacul ala dupa mine.A luat sacul si mi-a adus o punga cu gheata care s-a si rupt la un moment dat, dupa ce se topise gheata si eu am zis ca am facut pe mine pipi ca nu stiam ce se intampla J).A luat si gheata dupa mine si m-a schimbat.Dupa vreo cateva ore am inceput sa misc foarte usor picioarele si sa simt durerea la burta.Mi-a facut niste calmante si pot spune ca durerea era suportabila.Insaaaa incepusem sa am la umeri o febra musculara  de la tremuratul respectiv.Timpul trecea foarte repede si nici nu am dormit noaptea de emotie, de zgomot(usile erau cam intredeschise iar exact langa era sala de nasteri, deasupra bebelusii-care plangeau intruna-ii auzeam perfect si ma intrebam-oare urla al meu??).A doua zi dimineata au venit asistentele sa faca toaleta si sa ne puna pe picioare.De aici a inceput nebunia:cand m-am ridicat prima oara din pat am avut un soc:parca eram rupta in doua, nici nu puteam sa respir de durere!!!Insa totusi pot spune ca era suportabil!Cand am facut primii pasi abia puteam sa respir si simteam cum s-a urcat tot sangele in cap.Nici sa vorbesc nu puteam.Primul lucru pe care l-am facut dupa  a fost sa beau apa.Dupa ce am exersat mersul sustinuta de pat si pereti am facut o pauza si m-am asezat pe pat.Am mancat si eu niste branzica de vaci.Deci...mancam si eu dupa...40 de ore!Apoi mi-am dat seama ca daca mai stau jos cu atat mai greu o sa imi fie sa merg.Si am inceput sa bantui prin tot spitalul:pe coridoare, pe afara, pe scari.Doctorul m-a vazut si avea o fata....ca si cum ,,Tu ai vrut cezariana, na cezariana!,,Am vorbit cu el si i-am zis ca sunt bine, ca pot face fata situatiei.Problema mea principala nu era durerea ci faptul ca vreau sa imi vad copilul.L-am vazut pe micut dupa vreo 3 ore la salonul de nou-nascuti:era asa cuminte, cu ochisorii inchisi.Dupa vreo alte 3 ore de bantuit(asistentele imi ziceau ca mai trebuie sa si stau intinsa pe pat) mi-au gasit si mie un loc sus la salonul de lauze.Acolo m-am instalat cu bebe in camera insa prima zi pot spune ca eram foarte obosita si nu am putut sa am ocup mai deloc de el.Imi era greu sa il tin si in brate din cauza durerilor de burta dar si durerilor de umeri.Pot spune ca mai tare m-au durut umerii decat burta.Nici nu stiam cum sa ma asez pe pat.Iar pe langa toate astea...nici nu am avut lapte.Abia dupa o saptamana a venit.A doua zi durerea mai m-a lasat si am inceput sa ma ocup de bebe.Am schimbat primul pampers din viata mea si m-a fericit micutul meu cu un jet J de am zis ca nu e adevarat.A treia zi dupa amiaza plecam acasa.Pot spune ca bebe a fost chiar cuminte la spital.Cand a ajuns acasa, dupa un timp au inceput colicii.Am venit de la spital cu 8 kg in minus.Firele mi le-a scos dupa 7 zile(nu a durut deloc).Cand am iesit pe usa spitalului era asa soare si cald.Nu imi venea sa cred ca mergem acasa noi trei si ca am scapat si de nastere cu bine, sanatosi!