miercuri, 20 august 2014

A doua luna de sarcina-februarie 2014

Si ca sa incep luna in forta am aflat de veste chiar pe 1 februarie.

Am luat un test de sarcina, mai mult de distractie, crezand ca 1% sunt sansele de a fi insarcinata.
Nici nu mai stiam cum arata si cum se foloseste.Am folosit unul acum multi ani.
Ceea ce m-a pus pe ganduri au fost starile de greata, pe care nu imi amintesc sa le fi experimentat vreodata si mai ales sentimentul ca ,,ceva,, se intampla cu mine.

Ciudat dar...adevarat :D am facut testul nu acasa ci in toaleta de la sala de fitness.
Am aplicat cateva picaturi de urina...na asta e...asta este testul :)) si am zis sa il inchid, sa nu stau sa ma uit fix cand se coloreaza intr-o liniuta sau doua.In acest timp ma uitam pe prospect sa vad cam cat trebuie sa treaca pana apare marele rezultat.Cred ca zicea ceva de 5 minute.Nici nu au trecut 5 minute si am zis sa vad care e treaba.Mai devreme(cand am cumparat testul) credeam ca sansele sunt de 1% iar cu un minut inainte sa il deschid incepuse sa creasca procentajul vertiginos.Nu mai trebuia decat sa vad ca deja stiam care e rezultatul in sinea mea.

In momentul in care am deschis si am vazut doua liniute am simtit ceva ce cu greu se poate descrie in cuvinte.Suna ca un cliseu insa chiar asa este:NU SE POATE DESCRIE!
Inima batea foarte tare, ma luase usor cu ameteala, transpiratie si cel mai incredibil lucru este ca INSTANTANEU am simtit cum m-am legat de micul locatar ce isi gasise loc la mine in pantece.
Am simtit o dragoste imensa indreptata direct catre el, intro secunda practic l-am vazut pe el si intreaga lui viata ca mai apoi in urmatoarea secunda sa uit totul si sa raman doar cu emotia ca intro zi o sa fiu mama.
Ce a urmat dupa?O stare de euforie totala-practic nu puteam sa gandesc nimic-pur si simplu simteam, traiam starea.Parca eram drogata.Niciodata nu experimentasem un asemenea sentiment.
Imi era practic greu sa gandesc, sa constientizez, sa leg doua cuvinte.
Dupa ce am stat in aceasta stare cam o ora(apropo...eram pe banda de alergat, mergeam pur si simplu, hipnotizata cu privirea inainte)-abia mi-am amintit ca trebuie sa mai afle cineva de aceasta veste.
Viitorul tatic!!!

Viitorul tatic-care a aflat vestea seara si bineinteles nu i-a venit sa creada.Parca nu era sigur ca este chiar adevarat-credea ca am gasit testul sau mi l-a dat cineva!Iar eu nu puteam decat sa ma amuz.
Intrun fel, am inceput sa ma indoiesc si eu de eficacitatea testului si am zis sa cumpar atltul...dar asta s-a intamplat dupa doua saptamani!

Din pacate doar primele zile de la aflarea vestii au fost placute, emotionante pentru noi.
Dupa aceste zile am inceput sa ma simt din ce in ce mai rau, mai tematoare, obosita.
Nu ma simteam rau doar fizic ci si psihic.Eram intr-o stare stresanta.
Ma angajasem chiar de cateva zile intrun loc in care efortul fizic era la ordinea zilei, stresul acomodarii era prezent.Iar pe langa asta, incepusem sa caut informatii despre sarcina:ce analize trebuie sa fac, ecografii si mai ales care ar fi problemele ce pot aparea in primul trimestru de sarcina.
Am citit mult(poate prea mult) despre ce probleme pot aparea in primul trimestru.Iar cea mai mare problema mi se parea avortul spontan ce ...pur si simplu....se intampla...pana la 12 saptamani frecvent.Nu am fost niciodata de acord cu avortul-sub nicio forma si in nicio situatie. Ma refer la avortul din initiativa.Nu m-am vazut, nu ma vad si nici nu ma voi vedea vreodata in starea aceasta:sa avortez din diverse motive.Insa avortul spontan era altceva: cica daca s-au combinat prost cromozomii, daca are defecte majore ce se dovedesc mai tarziu incompatibile cu viata...se autoelimina.Mi se pare foarte trist.
Iata aici un interviu interesant despre avort>
 http://www.altermedia.info/romania/2007/03/28/sarcina-este-un-eveniment-care-iti-schimba-viata/

O data cu trecerea timpului, starea de rau, oboseala, greata, dureri de burta- s-au accentuat.
A trebuit sa renunt la locul de munca pentru ca nu mai faceam fata presiunii:era solicitant efortul fizic si am zis decat sa pierd sarcina mai bine pierd un loc de munca.Daca nu ma simteam atat de rau nu cred ca abandonam dar asa a fost sa fie.Cand am plecat chiar am simtit o eliberare de pe inima.Am putut sa ma odihnesc cat doresc, sa dorm mai mult si sa imi spun in ordine planurile pe mai departe.

Am facut o prima ecografie  pe 22 februarie cu mareeee infrigurare, ingrijorare si apasare.
Cu o seara inainte daca am putut sa dorm doua ore-cred ca este mult.Principala grija era sa nu fie o sarcina extrauterina, mai ales ca ma gandeam cu groaza la ce ma asteapta si mai ales imi doream ca acest embrion sa creasca, sa devina fat, mai apoi un copil, sa supravietuiasca.
Prima intrebare a fost:Este in uter???Nici nu aveam curaj sa ma uit pe ecograful ala(oricum nu intelegeam prea multe).Mi-a zis foooooarte calm ca este sarcina si ca este in uter, un embrion aparent unic.Ma cam luase tremuriciul de teama, de bucurie.Imi si aratase pe ecograf cum se vede insa nu prea am inteles.Este foarte mic.Si la starea mea sincer, nu ma puteam concentra prea mult sa imi dau seama ce se intrevede.Eram fericita ca este in uter, asta insemnand va sunt sanse ca sarcina sa fie in regula pe mai departe.Mai jos este prima poza a puiului:



In perioada aceasta pot sa spun ca am avut diverse pofte catre alimente sarate, acre.Mi-am preparat toate felurile de ciorbe.Pofte de dulce nu prea am avut.
Din pacate greturile erau destul de persistente si mai ales oboseala nu ma lasa sa fac chiar orice vreau.Energia mea era diminuata foarte mult.In loc sa ma ingras chiar am slabit vreo 2-3kg.

Trebuia sa fac mai departe  niste analize mai amanuntite si mai ales sa imi gasesc un doctor cu care sa nasc.Bineinteles, asta a necesitat si mai multa energie din partea mea si mai mult stres mai ales ca eu sunt o fricoasa de spitale, medici, injectii si tot arsenalul.Dar despre toate acestea...in a treia luna de sarcina!


Iata ce silueta aveam in a doua luna de sarcina: