joi, 20 martie 2014

Transformari

Nu am mai scris de ceva timp desi o mie de ganduri si idei ma bantuiau
(mai ales inainte sa adorm, in fiecare seara, ceva mai puternic decat
orice vointa si ratiune ma indemna sa scriu, sa scriu, sa scriu).
Astazi vreau sa trec in revista(in blog, mai bine zis)o idee la care nutresc de cateva luni
si pe care vreau sa o sintetizez in cateva fraze la care as vrea sa revin peste ani
si ani(sa vad daca mai e valabila-desi daca te uiti la viata unui om-cate ganduri
si dorinte contradictorii de-a lungul vietii-te inspaimanti si a-i crede ca respectivul este
...cam nebun.Noroc ca toate aceste contradictii se succed pe un fir destul de lent
si rabdator numit fir temporal).
Hai ca am facut prea multe paranteze!
Ideea de baza este ca odata cu varsta in viata unui om se succed mai multe
etape sau episoade(desi episoade imi place cum suna nu prea se potriveste cu ideea
deoarece ,,episod,, imi inspira ceva f scurt-scurt care se intampla intr-un pasaj temporal
necuprinzator).
Etapele sunt acele perioade de timp in care trecem prin anumite intamplari\evenimente\,
intalnim anumite persoane si avem o anumita conceptie despre viata\persoanele din
jurul nostru si evenimentele prin care trecem.
Privind in trecut, la o anumita etapa din viata, nemaifiind asa de implicat, realizezi
ca esti departe si poti privi cu detasare si limpezime tot prin ce ai trecut.

Poate ca sunt inca prea mica sa afirm ca am trecut prin multe etape si ca am o vasta experienta
insa pot spune ca am trecut prin multe etape care m-au maturizat,  m-au
captivat, m-au transformat in omul care sunt astazi.
Privind inapoi cu nostalgie la unele etape, poate ca imi doream sa ma intorc la unele momente
sau persoane din trecut.De exemplu: balurile din liceu:erau niste momente de emotie la vremea aceea,
pentru care ma pregateam fizic si emotional cu mult timp inainte.Imi placea sa dansez cu cine
imi placea, sa simt emotia aceea impreuna cu prietenii din liceu, sa ma indragostesc, sa simt
primii fiori ai dragostei...Ok,asta la varsta de 16-17 ani!Apoi...pe la vreo 21 de ani ne-am reunit
fostii colegi din liceu si am mers la un bal al bobocilor in fostul liceu.M-am simtit bine alaturi de fostii colegi dar ajunsesem la concluzia ca mai bine ne intalneam noi separat, intro alta locatie.Ma simteam aiurea printre atatia copii si parca mai aveam reminescente din liceu(cum ca as mai vrea sa traiesc fiorii aceia ai primei iubiri, sa-mi iau inima in dinti si sa invit la dans primul baiat care-mi iese in cale).Insa mi-am dat seama ca sunt la o alta etapa a vietii mele si traiesc cu intensitate alte sentimente si dorinte.Mi-am dat seama
ca acela este momentul lor, al elevilor de acolo, ce merita trait de ei iar eu...sa imi vad mai departe de etapa in care ma aflu.

Concluzia:fiecare etapa a vietii trebuie traita la varsta potrivita.
Acum, la 27 de ani..sunt intr-o etapa a vietii care necesita multa atentie si grija.
Dar despre asta voi vorbi intr-un episod urmator.