joi, 29 august 2013

Si am ajuns si la sala...



Am intrat prima oara intro sala de fitness in  martie 2012.Si asta pentru ca voiam sa fac miscare.
Dupa atatia ani de batjocura asupra corpului meu acesta a inceput sa se razbune prin multiple feluri in care nu credeam ca pot fi posibile.
Slabiciunea corpului m-a insotit dintotdeauna cu toate astea am zis ca poate mersul la sala va fi o optiune buna in ceea ce priveste ,,reparatia,, corpului meu.Spun asta deoarece am observat ca miscarea imi face bine iar corpul raspunde pozitiv la orice fel de miscare ritmica: gen alergare, dans, exercitii (usoare pentru femeie-nu altceva).
Imi amintesc ca in ziua in care am fost la sala prima oara am iesit dimineata in parc sa alerg iar o haita serioasa de caini incepuse ,,sa alerge,, laolalta cu mine...pardon nu cu mine ci impotriva mea.Voiau sa ma atace- logic- si m-am oprit , am vorbit frumos cu ei si le-am zis ,gata nu va mai deranjez terenul.Ma duc naiba la o sala de sport , de fitness sau cum ii zice si am terminat scandalul,,.
Si dusa am fost.Dupa primele luni de sala s-au vazut diverse rezultate desi nu chiar multumitoare.Poate ca nici nu am avut vointa de a face mai mult.Poate ca nu am avut dorinta de a ma autodepasi si am facut asta mai mult ca o relaxare.Ce mi-a placut cel mai mult era banda unde alergam de nebuna desi eram slaba ca sa nu zic foarte slaba.Insa era singura care ,,ma facea sa zbor,, si aveam un sentiment foarte placut dupa aceea.
In episodul viitor voi reveni cu niste poze si alte chestii legate de primul an de sala.
De altfel am atasat poza de mai sus....mi s-a parut ...pur si simplu...REALA!


duminică, 25 august 2013

Disciplina sportului

Sportul-una din materiile ,,horror,, de la scoala dar si liceu la care gaseam mereu motive sa absentez.
Cautam orice motiv: ca sunt bolnava, ca sunt racita, ca sunt pe probleme lunare, ca merg la olimpiada.Orice...numai sa nu merg la orele respective.
Imi amintesc ca aveam si niste profesoare cam spartane:parca eram la nu stiu ce antrenament de pregatire pentru olimpiada sportiva sau asa ceva.Sau poate...doar mi se parea mie prea hard si nu faceam fata, pe cand altii faceau fata cu brio.
Cred ca daca imi amintesc bine eram ultima la orice fel de exercitiu fizic.De aceea motivatia mea pentru sport era extrem de slaba, preferam mai bine sa absentez.
In primul an de liceu am lipsit asa de mult de sport incat profesoara la final nici nu imi stia fata.Mai era sa raman si corigenta la sport.Corigent la sport...mai rar asa ceva.Dar nu imposibil.Ideea e ca aveam si cele mai mici note.Mai toata lumea avea 10..iar eu maxim 7-8.

Ideea e ca in timpul liber...imi placea sa fac diverse exercitii pe muzica preferata pentru a-mi modela corpul intro maniera pe care o credeam eu a fi demna de o domnisoara pregatita sa isi puna in aplicare cucerirea unui baiat sau altul.Pe atunci nu ma gandeam ca sportul este chiar necesar pentru sanatate in primul rand(sanatate fizica dar si psihica) si alegeam sa nu practic niciun fel de sport desi poate am avut ocazia.
Ar trebui totusi sa fiu recunoscatoare ca m-am nascut intro epoca in care ,,HAI AFARA,, inseamna miscare totala in aer liber impreuna cu alti copii si am avut acces la calculator abia pe la vreo 18 ani.
M-a ajutat sa am o copilarie activa in care jocurile afara si alergatul erau la ordinea zilei iar ,,calculator,, era pentru mine acel mic aparat pe care faceam calcule matematice atunci cand imi era prea lene sa imi pun mintea la contributie.Apropo...nici matematica nu a fost punctul meu forte.

Revenind la sport...pe care l-am descoperit de curand-pot spune ca exista putin regret ca nu m-am axat pe acest domeniu mai mult.Imi place disciplina pe care o impune si ador sentimentul dupa o sesiune de fitness in care poate mi-am depasit niste limite fizice.Usurarea si transpiratia de la final iti dau senzatia ca fiecare celula a corpului vibreaza, este vie si necesita din cand in cand miscare ritmica pe care sa isi elibereze din tensiunile acumulate in zile, luni sau chiar ani.

Aleg suferinta disciplinei: caldura aceea stranie ce iti acopera chipul atunci cand faci un efort fizic, clipa in care zici ,,acum e momentul,, , concentrarea maxima la care ajungi intrun final, cand fiecare gand dispare, esti cu totul in miscare, esti miscare, esti VIATA.Intr-un final suferinta se transforma intr-o placere, o depedenta de a-ti misca trupul, un respect fata de cochilia in care locuiesti si multumirea pe care o ai atunci cand trupul incepe sa se transforme IN BINE.
Imi place suferinta disciplinei desi poate ca inca sunt la inceput dar VREAU SA MERG pe acest drum indiferent de piedici si obstacole impuse in primul rand de mintea mea dar si alte circumstante.



marți, 13 august 2013

Fear

Our deepest fear is not that we are inadequate. Our deepest fear is that we are powerful beyond measure

duminică, 11 august 2013

Determinare,devotament, disciplina

DETERMINÁRE s. 1. v. provocare. 2. creare, pricinuire, producere, provocare, stârnire. (~ unei stări de ...) 3. v. condiționare. 4. v. calculare. 5. definire, precizare, stabilire. (O atentă ~ a proprietății metalelor.) 6. v. stabilire. 7. v. complinire.     

DEVOTAMÉNT s.n. Atitudine de sacrificiu pentru cineva sau ceva; atașament față de cineva sau ceva, care merge până la sacrificiu; înclinare și hotărâre de a face orice pentru a servi pe cineva sau ceva. [< devota, cf. fr. dévouement].     

DISCIPLÍNĂ s.f. 1. Totalitatea regulilor de conduită care asigură menținerea unei purtări corespunzătoare într-o colectivitate. ♦ Supunere a membrilor unei colectivități față de dispozițiile date de conducere etc. 2. Spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă. 3. Ramură a unei științe; studiu; știință.


Cei trei D care te pot conduce usor dar sigur in afara zonei tale de confort.

Am auzit de curand o vorba foarte interesanta:

Viata incepe in afara zonei tale de confort!

Niciodata nu este prea tarziu sa parasesti zona ta de confort!Varsta de doar o cifra

ce nu trebuie sa stea in calea resusitei tale!

Incepe batalia cu mine insami!

Cea mai mare provocare a vietii pe care vreau sa o castig!